Carol Muntean s-a născut în anul 1927 și și-a legat aproape întreaga viață de fanfara muncitorească din Călan, devenind una dintre figurile centrale ale vieții muzicale locale. Parcursul său începe devreme, în vara anului 1940, când, la doar 13 ani, este cooptat în fanfară ca elev la fligorn (trompetă în Si bemol), sub îndrumarea dirijorului Anton Ciunderlic.
Deși fragil din punct de vedere fizic, dovedește aptitudini muzicale remarcabile, continuând studiul instrumentelor de suflat în paralel cu lecțiile de vioară. În pofida reticențelor familiale, care vizau efortul asociat practicării instrumentelor, își urmează vocația, consolidându-și treptat locul în formația locală.
În plan profesional, a lucrat în uzina din Călan, calificându-se ca mecanic de locomotive, o traiectorie comună pentru mulți locuitori ai orașului industrial. O perioadă a activat la Constanța, unde și-a cunoscut viitoarea soție, Polixenia, revenind ulterior la Călan și reluând activitatea muzicală.
După o întrerupere a activității fanfarei, în martie 1973, Carol Muntean s-a implicat activ în demersurile de reorganizare a acesteia. Propus inițial pentru funcția de dirijor, a preferat să ocupe rolul de dirijor secund, colaborând cu Mihai Drâmboveanu, considerând că mai are nevoie de pregătire.
Din 1975, în urma retragerii dirijorului principal, preia conducerea fanfarei muncitorești din Călan, poziție pe care o va ocupa, cu unele întreruperi, până la moartea sa, la 28 martie 1996. Sub conducerea sa, fanfara a continuat tradiția muzicii de promenadă și a repertoriului specific, bazat pe marșuri și valsuri.
Activitatea sa a fost susținută și prin corespondența cu compozitorul Ioan Totan, de la care a primit îndrumări în domeniul dirijatului și al compoziției. Relația profesională cu acesta a contribuit la dezvoltarea repertoriului și la consolidarea nivelului artistic al fanfarei.
Un episod relevant pentru istoria formației apare în anii de după 1990, când au existat presiuni pentru desființarea fanfarei, pe fondul dificultăților economice. Într-un context marcat de schimbări sociale și economice, existența fanfarei a fost pusă sub semnul întrebării, fiind considerată o povară financiară.