Arheologii au stabilit vechimea unui monument funerar din Sahara Occidentală, care se întinde pe 54,5 metri și adăpostește rămășițele unei persoane înhumate în urmă cu aproximativ 4.400 de ani. Cercetarea, publicată la 20 octombrie 2026 în revista African Archaeological Review, oferă primele date privind vechimea unui tip de construcție preistorică întâlnit în mai multe regiuni ale Saharei.
Monumentul se află la Wadi Lawash el Telli, într-o zonă deșertică din nord-estul Saharei Occidentale. Cercetările au fost coordonate de Joaquim Soler, de la Institutul Catalan de Cercetare a Patrimoniului Cultural, împreună cu specialiști din mai multe instituții spaniole.
Construcția este alcătuită dintr-o movilă ovală de piatră, din care pornesc spre est două șiruri lungi de blocuri de calcar. Datorită formei sale, monumentul aparține categoriei cunoscute în arheologie drept „tumuli cu antene”, denumire care face referire la cele două prelungiri laterale.
Movila funerară măsoară aproximativ 12,5 metri în lungime și 10 metri în lățime, având o înălțime de cel mult trei metri. Întregul ansamblu se întinde pe 54,5 metri.
Pentru realizarea monumentului au fost folosite blocuri și plăci de calcar disponibile în apropiere, așezate direct pe sol, fără mortar. Cercetătorii consideră că ridicarea construcției nu a necesitat un număr mare de muncitori sau tehnici elaborate de prelucrare a pietrei.
Rămășițele unei persoane de aproximativ 30 de ani, descoperite sub plăcile de calcar
În interiorul movilei, arheologii au identificat un spațiu funerar protejat de plăci mari de calcar. Sub ele se aflau rămășițele unei singure persoane, depuse direct pe sol.
Corpul era așezat pe spate, cu capul orientat spre sud și picioarele îndoite lateral. Cercetătorii nu au identificat urme de profanare sau de reutilizare a mormântului.
Analiza dinților indică faptul că persoana avea între 25 și 35 de ani în momentul morții. Starea precară de conservare a scheletului nu a permis stabilirea sexului.
Alături de rămășițele umane au fost descoperite patru mărgele circulare realizate din coajă de ou de struț. Acestea ar fi putut face parte din podoabele purtate de persoana înhumată.
Nu au fost găsite vase ceramice, unelte sau alte obiecte funerare care să permită identificarea comunității din care provenea persoana.
Datarea rămășițelor umane a întâmpinat dificultăți din cauza degradării oaselor. Primele încercări, efectuate în 2018, nu au oferit rezultate, deoarece materialul organic necesar analizelor nu s-a păstrat în cantitate suficientă.
În 2025, cercetătorii au analizat componenta minerală a două fragmente osoase, unul provenit din braț și celălalt din coapsă.
Rezultatele obținute prin metoda carbonului radioactiv au indicat o vechime cuprinsă între aproximativ 4.100 și 4.400 de ani.
Este prima datare directă a unui monument de acest tip din regiunea atlantică a Saharei. Până acum, construcțiile asemănătoare erau cunoscute prin aspectul lor, însă perioada în care au fost ridicate și destinația lor exactă nu erau stabilite.
Arheologii au confirmat astfel că monumentul de la Wadi Lawash el Telli a fost utilizat pentru înmormântare, în perioada târzie a neoliticului, ultima etapă a epocii pietrei.
Monumentul se află la mai puțin de un kilometru de complexul de artă rupestră Sluguilla Lawash, unde cercetătorii au documentat 2.068 de reprezentări gravate pe suprafețele stâncoase, de-a lungul unei zone de aproximativ 27 de kilometri.
Desenele înfățișează animale și alte motive asociate populațiilor preistorice care au locuit în regiune. Printre reprezentări se numără bovine și struți.
Cercetătorii nu au stabilit deocamdată dacă autorii gravurilor au aparținut aceleiași comunități care a construit monumentul funerar.
Structuri asemănătoare au fost identificate și în sudul Marocului, Mauritania și alte regiuni ale Africii de Nord. Unele au formă de semilună, în timp ce altele prezintă prelungiri de piatră asemănătoare celor de la Wadi Lawash el Telli.