Arheologii au identificat un observator solar vechi de peste 2.500 de ani în situl Teteles de Ávila Castillo, din statul Puebla, Mexic. Construcțiile permiteau urmărirea poziției Soarelui și stabilirea unor date importante pentru activitățile agricole. Potrivit Institutului Național de Antropologie și Istorie (INAH), care a prezentat descoperirea la 13 octombrie 2026, este primul complex astronomic de acest tip identificat în Mesoamerica în afara teritoriilor locuite de civilizația mayașă.
Observatorul se află în vechea așezare Tetelihtic, din regiunea muntoasă Sierra Norte de Puebla.
Complexul datează din perioada 1000–600 î.Hr. și prezintă asemănări cu observatorul mayaș de la Uaxactún, din Guatemala. Arheologul Alberto Diez Barroso Repizo, coordonatorul cercetărilor, a precizat că monumentul mexican este de două ori mai mare decât cel din Guatemala.
Cum funcționa observatorul solar
Observatorul se află în apropierea spațiului central al vechii așezări, unde se desfășurau adunări și ceremonii. Complexul cuprinde o curte dreptunghiulară, delimitată de două platforme de mari dimensiuni.
Platforma estică măsoară aproximativ 90 de metri lungime și 40 de metri lățime, iar cea vestică are 46 de metri lungime și 27 de metri lățime. De pe a doua platformă, locuitorii puteau urmări răsăritul Soarelui în diferite perioade ale anului.
Orientarea monumentului permitea recunoașterea echinocțiilor, când ziua și noaptea au durate aproximativ egale, precum și a solstițiilor, care marchează cele mai lungi și cele mai scurte zile ale anului.
Unele repere indicau începutul calendarului prehispanic, în februarie, dar și perioada recoltelor, în octombrie.
Cercetătorii încearcă să stabilească originea populației care a ridicat monumentul. Asemănările cu arhitectura mayașă sugerează posibile contacte între comunitățile din regiunea Puebla și cele din sudul Mexicului și Guatemala.
Arheologii iau în calcul și ipoteza potrivit căreia locuitorii din Tetelihtic au fost strămoșii totonacilor, populație asociată ulterior cu centre precum Yohualichan și El Tajín.
Așezarea a fost locuită începând din jurul anului 900 î.Hr. și a fost abandonată parțial în jurul anului 100 d.Hr. Ofrandele datate între secolele II și VI indică însă faptul că ceremoniile religioase au continuat.
Pe una dintre platforme a fost descoperită și o ofrandă totonacă din perioada 600–900 d.Hr.