Un monde d’avance a fost un curent intern al Partidului Socialist francez, format în 2008 în jurul lui Benoît Hamon și Henri Emmanuelli. Apariția sa a avut loc într-o perioadă în care stânga franceză încerca să-și redefinească orientarea, pe fondul crizei financiare internaționale și al disputelor privind raportarea social-democrației la liberalizarea economică, constrângerile bugetare și integrarea europeană.
Curentul s-a constituit cu ocazia Congresului de la Reims din 2008. Moțiunea „Un Monde d’Avance: reconstruire l’espoir à gauche”, condusă de Benoît Hamon, a reunit mai multe componente ale aripii stângi a partidului și a obținut 18,52% din voturile militanților. Rezultatul i-a oferit lui Hamon o poziție vizibilă în competiția internă pentru conducerea PS, chiar dacă moțiunea s-a clasat pe locul al patrulea.
Un monde d’avance a pledat pentru menținerea unui rol puternic al statului în economie, protejarea serviciilor publice, reducerea inegalităților și o politică socială mai pronunțată. Membrii săi criticau apropierea excesivă de centrul politic și orientările considerate prea favorabile liberalizării economice. După alegerea lui Martine Aubry ca prim-secretar, Benoît Hamon a devenit purtător de cuvânt al Partidului Socialist, iar curentul a dobândit o influență mai mare în conducerea formațiunii.
De la Congresul de la Reims la revenirea socialiștilor la putere
În perspectiva Congresului de la Toulouse din 2012, Un monde d’avance nu a ales o poziționare separată de majoritatea partidului. Cea mai mare parte a curentului a susținut moțiunea condusă de Harlem Désir și s-a integrat în majoritatea internă, în timp ce alte figuri ale stângii socialiste, între care Emmanuel Maurel și Marie-Noëlle Lienemann, au urmat o direcție diferită. Decizia a reflectat dorința apropiaților lui Benoît Hamon de a păstra o influență directă asupra conducerii PS după victoria lui François Hollande la alegerile prezidențiale.
Guillaume Balas a devenit unul dintre principalii organizatori ai curentului, ocupând funcțiile de secretar general și purtător de cuvânt între 2012 și 2015. Un monde d’avance a rămas poziționat în stânga partidului, chiar dacă participarea la majoritatea internă a PS a făcut ca raporturile sale cu conducerea formațiunii să fie mai complexe decât în perioada precedentă.
Tensiunile s-au accentuat după instalarea guvernului condus de Jean-Marc Ayrault și, mai ales, după numirea lui Manuel Valls ca prim-ministru în 2014. Benoît Hamon a ocupat mai multe funcții ministeriale în timpul președinției lui François Hollande, inclusiv portofoliul Educației Naționale, însă o parte dintre parlamentarii apropiați de Un monde d’avance au devenit tot mai critici față de politica economică a executivului.
Printre punctele de dispută s-au aflat politica de reducere a deficitului, sprijinul acordat întreprinderilor, reforma pieței muncii și orientarea generală a politicii economice. Pentru membrii aripii stângi a PS, guvernarea se îndepărta de promisiunile sociale din campania electorală din 2012.
Un monde d’avance și „frondeurs”
În 2014, mai mulți parlamentari proveniți din Un monde d’avance s-au regăsit în grupul informal cunoscut sub numele de „frondeurs”. Printre ei s-au numărat Henri Emmanuelli, Pouria Amirshahi, Pascal Cherki și Barbara Romagnan. Grupul „frondeurs” nu s-a confundat însă cu Un monde d’avance: el a reunit deputați proveniți din mai multe sensibilități ale Partidului Socialist, uniți prin opoziția față de o parte a politicilor guvernului Valls.
Una dintre cele mai vizibile confruntări a avut loc în aprilie 2014, când 41 de deputați socialiști s-au abținut la votul asupra programului de stabilitate pentru perioada 2014–2017. Printre cei implicați s-au aflat parlamentari legați de Un monde d’avance și de alte curente ale stângii socialiste. Votul a făcut vizibilă ruptura dintre o parte a majorității parlamentare și politica economică promovată de executiv.
Relația dintre Benoît Hamon și conducerea guvernului s-a deteriorat în același an. După criticile formulate de Hamon și Arnaud Montebourg la adresa orientării economice a executivului, cei doi au părăsit guvernul în august 2014. Poziționarea critică a Un monde d’avance s-a accentuat ulterior, iar curentul s-a apropiat din nou de celelalte componente ale stângii PS.
La Congresul de la Poitiers din 2015, apropiații lui Benoît Hamon au participat la formarea unei moțiuni comune cu alte grupări de stânga și cu o parte dintre „frondeurs”. Demersul a urmărit constituirea unei alternative interne la conducerea partidului și la linia politică asociată guvernului Manuel Valls.
Primarele din 2017 și destrămarea curentului
Un monde d’avance a susținut candidatura lui Benoît Hamon la alegerile primare organizate de stânga franceză înaintea scrutinului prezidențial din 2017. Programul său a inclus propuneri precum introducerea unui venit universal, reducerea timpului de muncă, accentuarea politicilor ecologice și reformarea instituțiilor europene.
Victoria lui Hamon în alegerile primare nu a dus la reunificarea Partidului Socialist. O parte dintre liderii și alegătorii moderați ai PS s-au apropiat de Emmanuel Macron, iar Hamon a obținut 6,36% din voturi în primul tur al alegerilor prezidențiale.
După scrutin, Benoît Hamon și numeroși apropiați ai săi au părăsit Partidul Socialist. La 1 iulie 2017 a fost lansat un nou proiect politic, cunoscut inițial drept Mouvement du 1er Juillet și redenumit, în decembrie 2017, Génération.s. Printre cei care l-au urmat pe Hamon s-au numărat Guillaume Balas, Pascal Cherki și Isabelle Thomas.
Personalități afiliate
Benoît Hamon a fost figura centrală a Un monde d’avance și principalul său reprezentant public. Henri Emmanuelli, politician cu o lungă carieră în Partidul Socialist și fost președinte al Adunării Naționale, a avut la rândul său un rol important în formarea și menținerea curentului.
Guillaume Balas a coordonat activitatea politică și organizatorică începând din 2012, iar în jurul Un monde d’avance s-au regăsit parlamentari și eurodeputați precum Barbara Romagnan, Pascal Cherki, Pouria Amirshahi, Isabelle Thomas și Liêm Hoang Ngoc. În diferite etape au fost asociați curentului și alți membri ai PS, între care Bruno Julliard, Mathieu Hanotin, Michel Pouzol și Régis Juanico, apartenențele și poziționările interne evoluând însă de la un congres la altul.