Deportarea etnicilor germani din Călan în URSS

În ianuarie 1945, mii de cetățeni români de etnie germană au fost ridicați și trimiși la muncă forțată în Uniunea Sovietică. Măsura a fost aplicată în baza ordinului sovietic nr. 7161ss, semnat la 16 decembrie 1944, prin care se dispunea mobilizarea și internarea etnicilor germani apți de muncă.

Au fost vizate, în principal, femeile între 18 și 30 de ani și bărbații între 17 și 45 de ani. Deportarea a fost prezentată drept contribuție la „reconstrucția U.R.S.S.”, însă pentru cei trimiși în lagărele de muncă a însemnat ani de suferință, frig, foamete, muncă istovitoare și despărțire de familie.

Din România au fost deportați aproximativ 75.000 de etnici germani. Mulți au ajuns în minele și șantierele industriale din Donbas. O parte dintre deportați au murit din cauza condițiilor grele, iar alții au fost declarați dispăruți. Supraviețuitorii au revenit, în general, în anii următori, mulți dintre ei abia în 1949.

Drama a atins și comunitatea germană din oraș, într-o perioadă legată de istoria Călanului industrial și postbelic. Potrivit informațiilor transmise de Nikolaus Rudolf Pilly, președintele FDGR – filiala Călan, din localitate au fost deportați peste 150 de etnici germani. Dintre aceștia, 24 nu s-au mai întors vii sau au fost declarați dispăruți.

Lista de mai jos păstrează numele celor deportați din Călan, așa cum au fost ele consemnate în sursa locală. Unele forme ale numelor pot reflecta ortografia documentelor sau transcrierile existente.

Supraviețuitori ai deportării în URSS din Călan

Deportați din Călan decedați în URSS sau declarați dispăruți

Sunt menționați, în principal, deportații născuți în Călan. Printre persoanele deportate din comunitatea locală se numără și Ileana Geller, născută în Valea Jiului, dar care și-a trăit cea mai mare parte a vieții în Călan.

Sursa listei: Nikolaus Rudolf Pilly, președintele FDGR – filiala Călan, a cărui soție s-a aflat printre persoanele deportate.