Dănilă Cozmescu s-a născut la Călan, în județul Hunedoara, la 8 iunie 1940. A fost al șaptelea copil al unei familii numeroase, cu opt copii, iar primii ani de școală i-a urmat în localitatea natală. De la Călan a plecat apoi spre Cluj-Napoca, unde a studiat la Liceul de Arte Plastice.
Parcursul său intelectual nu s-a limitat însă la artele plastice. Dănilă Cozmescu a urmat Institutul de Arte Plastice și Facultatea de Filosofie din Cluj-Napoca, unde a obținut diploma de licență în filosofie, în anul 1979, cu lucrarea „Relația dintre afectivitate și gândire în actul creației artistice”.
După terminarea studiilor, a fost repartizat la Mediaș, la Liceul Teoretic „Stephan Ludwig Roth”, unde a predat filosofia. Aici, activitatea didactică s-a împletit cu cea artistică. Cu ocazia inaugurării sălii de muzică a liceului, a realizat bustul lui George Enescu. Mai târziu, a realizat și un portret în tuș al pedagogului Stephan Ludwig Roth, lucrare expusă în holul liceului. Tot de activitatea sa la liceul medieșean se leagă și restaurarea frizei și a metopelor de pe zidurile exterioare ale clădirii.
În presa sibiană a sfârșitului anilor ’60, numele său apare deja legat de activitatea educativă. În 1969, Dănilă Cozmescu semna, în calitate de profesor și îndrumător U.T.C. la Liceul nr. 1 din Mediaș, un articol despre întocmirea programelor de activitate în organizațiile de tineret din școli.
Între anii 1981 și 1989, Dănilă Cozmescu a îndeplinit funcția de inspector metodist al Inspectoratului Școlar Județean Sibiu, la disciplinele socio-umaniste. După 1990, și-a continuat activitatea în cadrul Liceului Teoretic „Stephan Ludwig Roth” din Mediaș, unde a fost director adjunct între anii 1990 și 1999.
Activitatea artistică a rămas o constantă a vieții sale. Lucrările sale de grafică au însoțit, de mai multe ori, volumele de poezie ale soției sale, poeta Maria Cozmescu.
Debutul editorial al lui Dănilă Cozmescu s-a produs în 2015, cu volumul „Grafică și poezie”, o lucrare inspirată de creația unor autori precum Lucian Blaga, Mihai Eminescu și Vasile Voiculescu. Un an mai târziu, în 2016, a publicat „Amprentele transfigurării”, continuând direcția în care desenul, meditația și literatura se întâlnesc.