Forma corectă este „cunoștință”, cu un singur „i”, potrivit Dicționarului ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române (DOOM3). Varianta „cunoștiință” nu este acceptată de norma literară. Confuzia apare probabil din asemănarea cu „știință” și „conștiință”, două cuvinte care se scriu cu „ii”.
Corect: „Cunoștință” – „Am făcut cunoștință cu noul coleg”.
Greșit: „Cunoștiință” – „Am făcut cunoștiință cu noul coleg”.
Plural: „Cunoștințe” – „Are cunoștințe solide de istorie”.
De ce se scrie „cunoștință”, cu un singur „i”?
„Cunoștință” provine de la verbul „a cunoaște”, prin derivare cu sufixul „-ință”. Spre deosebire de „știință” și „conștiință”, în care apar doi „i” consecutivi, substantivul „cunoștință” conține unul singur.
Scrierea nu se schimbă în funcție de sens. Folosim „cunoștință” atât când vorbim despre o persoană cunoscută, cât și în expresii precum „a face cunoștință” sau „a lua cunoștință”.
Ce înseamnă „cunoștință”?
Cuvântul are mai multe sensuri în limba română. Poate desemna o persoană pe care o cunoaștem, informațiile dobândite prin studiu sau experiență ori faptul de a fi informat despre o anumită situație.
O veche cunoștință m-a invitat la eveniment.
Elevii și-au îmbogățit cunoștințele de geografie.
Angajații au luat cunoștință de noul program.
Martorul și-a pierdut cunoștința după accident.
Expresia „a face cunoștință” se referă la întâlnirea sau prezentarea unor persoane, iar „a lua cunoștință” înseamnă a afla o informație. Când spunem că cineva „și-a pierdut cunoștința”, ne referim la pierderea temporară a stării de conștiență.
„Cunoștințe” sau „cunoștiințe”?
Pluralul corect este „cunoștințe”, indiferent dacă ne referim la persoane cunoscute sau la informațiile pe care cineva le deține într-un anumit domeniu.
De exemplu, „La reuniune am întâlnit mai multe cunoștințe” se referă la persoane, în timp ce „Are cunoștințe avansate de informatică” descrie pregătirea într-un domeniu.
Singular nearticulat – cunoștință
Singular articulat – cunoștința
Plural nearticulat – cunoștințe
Plural articulat – cunoștințele
Genitiv-dativ singular articulat – cunoștinței
Genitiv-dativ plural articulat – cunoștințelor
Exemple de folosire corectă și greșită
Diferența dintre „cunoștință” și „conștiință”
Cele două cuvinte nu trebuie confundate. „Cunoștință” poate desemna ceea ce știm sau o persoană cunoscută, în timp ce „conștiință” se referă, printre altele, la capacitatea de a înțelege propria existență și de a aprecia faptele din punct de vedere moral.
Spunem „Și-a pierdut cunoștința” când cineva a leșinat, dar „Are mustrări de conștiință” când o persoană regretă o faptă.
În expresia „a decide în cunoștință de cauză”, substantivul se referă la informarea necesară pentru luarea unei hotărâri. „Libertatea de conștiință” privește dreptul unei persoane de a avea propriile convingeri.