Romulus Zăroni (n. 18 aprilie 1906, Nădăștia de Sus, județul Hunedoara – d. 25 octombrie 1962, București) a fost un politician român, membru al Frontului Plugarilor, ministru al Agriculturii și Domeniilor în primul guvern condus de Petru Groza și ulterior ministru al Cooperației. Numele său este legat în special de reforma agrară din 1945, una dintre cele mai importante măsuri adoptate în primii ani de după cel de Al Doilea Război Mondial.
Date biografice
Romulus Zăroni s-a născut în satul Nădăștia de Sus, în prezent localitate din UAT Călan,, într-o familie de țărani. A urmat școala primară în localitatea natală, după care a studiat la Liceul „Decebal” din Deva. Pregătirea sa a continuat în Germania, unde a urmat cursurile unei școli tehnice agricole.
Potrivit lui Corneliu Coposu, care l-a cunoscut personal, Romulus Zăroni era „un chiabur de mâna întâi”. Coposu amintea și faptul că Zăroni deținea o bibliotecă importantă pentru mediul rural al epocii, cu aproximativ 700-800 de volume de cultură generală, politică și agronomie. Vorbea și citea fluent limba germană.
A făcut parte din Guvernul Petru Groza (1), unde a ocupat funcția de ministru al Agriculturii și Domeniilor între 6 martie 1945 și 30 noiembrie 1946. Ulterior, a fost ministru al Cooperației în Guvernul Petru Groza (2), între 1 decembrie 1946 și 29 decembrie 1947, și în Guvernul Petru Groza (3), între 30 decembrie 1947 și 14 aprilie 1948.
În timpul activității sale ministeriale, la vârsta de aproximativ 50 de ani, a urmat fără frecvență cursurile Facultății de Agronomie din București.
Activitatea politică
Romulus Zăroni a fost unul dintre liderii Frontului Plugarilor, organizație politică fondată de Petru Groza și orientată spre reprezentarea intereselor țărănimii. După instaurarea guvernului Groza, în martie 1945, a primit portofoliul Agriculturii și Domeniilor.
În spațiul public al epocii, Zăroni a devenit una dintre figurile asociate reformelor agrare promovate de noul regim. De-a lungul timpului, imaginea sa a fost prezentată atât într-o cheie favorabilă propagandei oficiale, cât și într-una ironică.
Numele lui Romulus Zăroni este strâns legat de reforma agrară adoptată prin Decretul-lege nr. 187 din 23 martie 1945, publicat în Monitorul Oficial nr. 68 bis din aceeași zi. Actul normativ a fost semnat de regele Mihai și contrasemnat de ministrul Agriculturii și Domeniilor, Romulus Zăroni.
Legea prevedea exproprierea marilor proprietăți și distribuirea terenurilor către țăranii fără pământ sau către cei care dețineau suprafețe insuficiente. Scopul declarat al reformei era consolidarea gospodăriei țărănești și reducerea dezechilibrelor sociale din mediul rural.
În raportul adresat regelui Mihai, Romulus Zăroni afirma că reforma agrară reprezenta „îndeplinirea unui comandament național economic și social”. Documentul susținea că pământul urma să intre în proprietatea individuală a țăranilor împroprietăriți și că măsura avea rolul de a îmbunătăți condițiile de viață ale categoriilor rurale defavorizate.
Reforma agrară din 1945 a reprezentat una dintre cele mai importante măsuri adoptate în primii ani ai regimului dominat de comuniști. În anii următori, însă, politica agrară a statului român s-a modificat radical prin trecerea la colectivizarea agriculturii.
Potrivit relatărilor vremii, soția sa s-ar fi opus înscrierii terenurilor în gospodăria colectivă. În contextul presiunilor politice și ideologice, Zăroni a divorțat, recăsătorindu-se ulterior cu o femeie originară din spațiul sovietic, descrisă în unele mărturii ca fiind deja obișnuită cu sistemul colectivist..
Implicarea în cazul medicului Emil Rațiu
Un episod mai puțin cunoscut din activitatea sa politică este intervenția făcută în 1948 pentru eliberarea medicului Emil Rațiu, medic al Uzinei din Călan.
După arestarea acestuia, Romulus Zăroni a înaintat o adresă către primul ministru Petru Groza, la care a anexat un memoriu semnat de muncitorii de la Uzinele Călan. Totodată, a trimis o adresă și către Ministerul Afacerilor Interne.
Anton Rațiu, fratele medicului Emil Rațiu și funcționar în Ministerul de Interne, amintea în memoriile sale că documentele transmise de Zăroni au ajuns la Teohari Georgescu, ministrul de Interne, care a dispus eliberarea imediată a medicului.
Emil Rațiu avea să moară în decembrie 1952, fiind împușcat în timp ce încerca să treacă frontiera în Iugoslavia.
Activitatea publicistică
În paralel cu activitatea politică, Romulus Zăroni a desfășurat și o activitate publicistică. În 1937 a publicat volumul „De ce nu trebuie să fie plugarul român fascist”, tipărit la Cluj.
Cartea aborda teme politice și sociale într-un limbaj accesibil publicului rural. Volumul discuta subiecte precum fascismul, partidele politice, dictatura, situația țăranilor și rolul Frontului Plugarilor.
Scriitorul și traducătorul Ilie Constantinovschi publica în ziarul „Scânteia” o recenzie favorabilă lucrării, apreciind stilul direct și caracterul educativ al textului. Acesta considera că unele capitole ale cărții puteau servi drept „îndreptar” nu doar pentru țărani, ci și pentru alte categorii sociale.
Romulus Zăroni a colaborat și la ziarul „Horia”, publicație apropiată Frontului Plugarilor, unde a semnat articole și poezii.