O echipă internațională de cercetători a descoperit în sudul Siberiei dovezi care sugerează că oamenii foloseau canabisul pentru efectele sale psihoactive în urmă cu aproximativ 2.800 de ani. Într-un mormânt atribuit sciților, arheologii au găsit peste 1.000 de semințe de canabis și urme ale unor compuși specifici plantei în părul uman conservat. Studiul, publicat la 5 noiembrie 2026 în revista Science, prezintă cele mai vechi dovezi arheologice datate direct privind consumul de canabis în scopuri psihoactive, deși interpretarea analizelor chimice a provocat și unele rezerve în rândul specialiștilor.
Descoperirea a fost făcută în complexul funerar Tunnug 1, situat în valea râului Uiuk, din Republica Tuva, o regiune a Federației Ruse aflată în apropierea graniței cu Mongolia. Movila funerară, cu un diametru de aproximativ 140 de metri, a fost construită pentru membri ai elitei scitice, populații cunoscute pentru călărie.
Cercetările au fost coordonate de arheologul Gino Caspari, de la Universitatea din Berna și Institutul Max Planck pentru Geoantropologie, în colaborare cu specialiști din mai multe țări.
Prin datarea cu radiocarbon a șase semințe, cercetătorii au stabilit că plantele au fost depuse în mormânt la începutul secolului al VIII-lea î.Hr.
Prezența semințelor nu reprezintă, singură, o dovadă a consumului în scopuri psihoactive. Canabisul era folosit în Antichitate și pentru obținerea fibrelor textile și a uleiului.
Informațiile decisive au provenit din analiza unor șuvițe de păr uman descoperite în camera funerară centrală. Cu ajutorul spectrometriei de masă, cercetătorii au identificat semnale chimice compatibile cu canabinolul (CBN), un compus care poate rezulta din degradarea tetrahidrocanabinolului (THC), principala substanță psihoactivă a canabisului. Au fost detectate și semnale mai slabe, compatibile cu THC.
„Este extrem de rar să găsim atât resturi vegetale conservate, cât și țesuturi umane care conțin compușii activi, în același context arheologic”, a explicat Gino Caspari, citat de Associated Press.
Analizele nu permit stabilirea cantității consumate și nici a modului în care substanțele au ajuns în organism. Cercetătorii consideră posibil ca planta să fi fost inhalată, dar nu exclud alte forme de consum.
Descoperirile sugerează că folosirea canabisului putea avea legătură cu ceremoniile funerare. În complexul arheologic au fost identificate și rămășițele mai multor zeci de cai sacrificați, precum și oase umane care indică posibilitatea unor sacrificii rituale.
Istoricul grec Herodot descria, în secolul al V-lea î.Hr., practici ale sciților care presupuneau aruncarea canabisului pe pietre încinse și inhalarea vaporilor rezultați. Noua descoperire indică folosirea plantei cu aproximativ trei secole înaintea perioadei în care a trăit istoricul.
Totuși, interpretarea analizelor a fost contestată de unii specialiști. Toxicologul german Volker Auwärter, de la Centrul Medical Universitar din Freiburg, a atras atenția că rezultatele nu exclud posibilitatea contaminării părului prin contactul cu materialul vegetal din mormânt.
În schimb, arheoloaga Elisa Guerra Doce, de la Universitatea din Valladolid, consideră că analiza toxicologică a părului reprezintă o metodă deja utilizată în cercetarea arheologică și că rezultatele susțin ipoteza consumului efectiv al plantei.
Cercetătorii au recuperat și material genetic bine conservat din semințele descoperite. Analizele ADN aflate în desfășurare ar putea oferi noi informații despre răspândirea canabisului și despre începuturile cultivării sale în Eurasia.