Arheologii au identificat, într-un mormânt vechi de aproximativ 2.700 de ani din Armenia, rămășițele unei femei îngropate alături de un sigiliu cilindric și mai multe obiecte din bronz.
Mormântul a fost descoperit la Metsamor, un sit arheologic situat în Valea Ararat, la aproximativ 30 de kilometri vest de Erevan. Așezarea a reprezentat un important centru de prelucrare a metalelor în Epoca Bronzului și în Epoca Fierului.
Spre deosebire de majoritatea mormintelor identificate în partea inferioară a așezării, unde clădirile abandonate au fost folosite ulterior pentru înmormântări, femeia a fost îngropată în curtea unei locuințe care era încă folosită.
Mormântul, denumit de cercetători „Înhumarea 11”, măsoară aproximativ 2,56 metri lungime și 1,96 metri lățime. Scheletul a fost găsit culcat pe partea stângă, cu membrele puternic îndoite.
Deși mormântul a fost jefuit în Antichitate, arheologii au recuperat mai multe obiecte care oferă indicii despre practicile funerare ale comunității.
Un sigiliu antic ridică întrebări despre statutul femeii
Printre artefactele descoperite se numără un sigiliu cilindric asociat culturii regatului Urartu, care a dominat o parte a regiunii între secolele al IX-lea și al VI-lea î.Hr.
Sigiliile de acest tip erau utilizate în Orientul Apropiat antic pentru identificarea persoanelor, marcarea proprietății și autentificarea unor documente sau bunuri. Unele aveau și valoare simbolică, fiind purtate ca obiecte personale.
Exemplarul descoperit la Metsamor prezintă motive decorative care par să reprezinte animale stilizate, însă starea sa de conservare nu permite identificarea lor cu certitudine.
Prezența sigiliului ar putea indica o poziție socială distinctă, dar autorii studiului, Krzysztof Jakubiak și Arkadiusz Sołtysiak, avertizează că nu există suficiente dovezi pentru a stabili dacă femeia era preoteasă, îndeplinea atribuții administrative sau aparținea unei categorii privilegiate.
Analizele sugerează că femeia a copilărit în altă regiune
Examinarea scheletului a arătat că femeia avea ân jur de 40 de ani în momentul morții. Cercetătorii au identificat modificări degenerative ale articulațiilor genunchilor, carii dentare avansate și defecte ale smalțului dentar care pot indica episoade de boală sau deficiențe alimentare în copilărie.
Pentru a investiga originea femeii, specialiștii au analizat izotopii de stronțiu din smalțul dentar. Compoziția izotopică a dinților poate oferi informații despre mediul geologic în care o persoană și-a petrecut primii ani de viață.
Rezultatele au indicat valori ușor diferite de cele înregistrate în zona Metsamor, ceea ce sugerează că femeia ar fi putut proveni dintr-o altă regiune.
Cercetătorii nu au putut determina locul său de origine. Diferențele observate ar putea reflecta o deplasare relativ scurtă, iar datele disponibile despre compoziția izotopică a regiunii sunt încă limitate.
Analizele cu radiocarbon au plasat înhumarea într-un interval larg, între aproximativ 775 și 430 î.Hr. Pe baza contextului arheologic și a obiectelor descoperite, specialiștii consideră că mormântul datează cel mai probabil de la sfârșitul secolului al VIII-lea sau începutul secolului al VII-lea î.Hr.