Mii de șanțuri care străbat stâncile din Malta, atribuite multă vreme Preistoriei, ar putea data în mare parte din Antichitate. Un studiu realizat de arheologul Joel Grima, de la Universitatea din Malta, sugerează că majoritatea s-au format între aproximativ 750 î.Hr. și 870 d.Hr., prin trecerea repetată a căruțelor.
Cunoscute sub denumirea de cart ruts, șanțurile sunt dispuse de regulă în perechi și se întind pe suprafețe întinse de calcar. Unele se intersectează, altele dispar sub construcții mai recente sau se termină la marginea falezelor. Originea și funcția lor au generat numeroase dezbateri printre arheologi de-a lungul ultimelor secole.
Pentru noul studiu, cercetătorul a analizat 2.628 de trasee identificate în 228 de situri din insulele Malta și Gozo, însumând aproximativ 50 de kilometri. Documentarea a inclus fotografii aeriene realizate cu drone, modele tridimensionale, hărți digitale și informații provenite din săpături arheologice.
Rezultatele indică faptul că o mare parte dintre șanțuri ar putea aparține perioadelor feniciană, punică, romană și bizantină, nu neapărat epocii preistorice, așa cum susțineau unele interpretări anterioare.
Urmele ar putea proveni de la roțile vehiculelor antice
Potrivit lui Joel Grima, șanțurile nu au fost neapărat săpate intenționat, ci s-ar fi format treptat, prin trecerea repetată a căruțelor. Roțile, probabil prevăzute cu cercuri metalice, ar fi erodat calcarul relativ moale din care este alcătuit terenul.
Mai multe trasee se află în apropierea carierelor de piatră, a fermelor și a unor foste centre comerciale. Cercetătorul consideră că ele făceau parte dintr-o rețea de transport utilizată pentru deplasarea produselor agricole și a materialelor de construcție.
În apropierea orașului antic Melite, pe locul căruia se află astăzi Mdina și Rabat, au fost identificate șanțuri care urmează direcția unor străzi romane.
La Ta’ Qali, cercetările au evidențiat urme aflate sub drumuri pavate din Antichitate, ceea ce sugerează că traseele mai vechi au fost integrate ulterior în infrastructura rutieră.
În zona tal-Qares, șanțurile formează legături între instalațiile folosite pentru producerea uleiului de măsline și clădirile unei exploatații agricole romane.
Studiul a analizat și distribuția a 1.690 de morminte antice, dintre care aproximativ 34% se află la mai puțin de 50 de metri de un traseu marcat de șanțuri.
Această apropiere corespunde obiceiului din perioadele punică și romană de a amenaja necropole de-a lungul drumurilor importante.
În unele locuri, mormintele au fost săpate direct peste urmele mai vechi. Cercetătorul consideră că situația nu demonstrează automat o origine preistorică, deoarece traseele abandonate puteau rămâne în apropierea drumurilor utilizate în continuare.
Una dintre teoriile anterioare susținea că anumite șanțuri ar fi preistorice deoarece continuă sub nivelul actual al mării.
Joel Grima arată însă că nivelul mării din jurul Maltei a crescut cu aproximativ 1,3 metri în ultimele două milenii. Prin urmare, unele dintre traseele care se află astăzi sub apă puteau fi pe uscat în perioada romană.
Nici adâncimea șanțurilor nu constituie, potrivit studiului, o dovadă a vechimii lor preistorice. Circulația repetată a vehiculelor grele putea produce urme adânci în calcar într-un interval mult mai scurt decât se presupunea anterior.
Cercetătorul precizează că nu există dovezi arheologice concludente care să confirme originea preistorică a vreunei perechi de șanțuri din Malta, dar nici nu exclude posibilitatea ca unele trasee să fie mai vechi.
Dintre cele 2.628 de trasee documentate, 48 au fost atribuite perioadei moderne, începând cu secolul al XVI-lea și până la începutul secolului XX.