Femeile și copiii ar fi participat, alături de bărbați, la realizarea Armatei de Teracotă din China, unul dintre cele mai cunoscute monumente arheologice ale lumii. Analiza a 79 de amprente digitale, păstrate pe statuile vechi de aproximativ 2.200 de ani, sugerează că la confecționarea lor au lucrat persoane de vârste diferite. Studiul, coordonat de arheologul Xiaoxi Li, de la Muzeul Mausoleului Împăratului Qin Shi Huang, a fost publicat în Journal of Cultural Heritage.
Armata de Teracotă a fost realizată în secolul al III-lea î.Hr. pentru mormântul împăratului Qin Shi Huang, care a unificat China în anul 221 î.Hr. Ansamblul cuprinde mii de statui din lut ars, reprezentând soldați, cai și care de luptă, așezate în formații militare.
Termenul „teracotă” provine din italiană și desemnează lutul modelat și ars.
Complexul funerar se află în apropierea orașului Xi’an, din provincia chineză Shaanxi. A fost descoperit întâmplător în 1974, când mai mulți agricultori săpau o fântână. Arheologii estimează că ansamblul cuprinde aproximativ 8.000 de războinici, însă o parte a sitului nu a fost încă cercetată.
Pentru studiu au fost examinate urmele degetelor descoperite pe 36 de războinici din prima dintre marile incinte subterane în care au fost așezate statuile.
Inițial, echipa a documentat 91 de amprente, dar 12 au fost eliminate pentru a reduce riscul ca urmele lăsate de aceeași persoană să fie numărate de mai multe ori. Analiza finală a cuprins 79 de amprente.
Amprentele au fost identificate pe capetele, brațele, armurile și alte părți ale statuilor. Cele mai multe au rămas în lutul umed atunci când meșteșugarii modelau diferitele componente, le îmbinau sau netezeau suprafețele.
Unele urme au apărut în timpul aplicării ornamentelor de pe armuri. După arderea lutului, amprentele s-au păstrat timp de peste două milenii.
Ce dezvăluie amprentele despre vârsta și sexul meșteșugarilor
Cercetătorii au măsurat distanțele dintre liniile fine care formează amprentele digitale. Acestea pot oferi indicii despre vârsta și sexul unei persoane.
În general, bărbații adulți au liniile amprentelor ceva mai depărtate decât femeile. Există însă asemănări între diferite categorii. În unele cazuri, urmele unui adolescent pot fi confundate cu cele ale unei femei adulte.
Pentru interpretarea măsurătorilor, specialiștii au folosit un model statistic bayesian, o metodă matematică prin care se estimează cât de probabilă este fiecare variantă, luând în calcul și incertitudinile.
Potrivit rezultatelor, distribuția estimată a amprentelor este următoarea:
- 45% ar proveni de la bărbați adulți;
- 32,7% ar aparține unor femei adulte;
- 22,3% ar fi fost lăsate de persoane sub 15 ani.
Procentele nu reprezintă proporția exactă a bărbaților, femeilor și copiilor care au lucrat la Armata de Teracotă. Ele se referă doar la amprentele analizate, iar aceeași persoană putea lăsa mai multe urme.
Rezultatele sugerează însă că realizarea statuilor nu era o activitate rezervată exclusiv bărbaților adulți.
Copiii ar fi putut învăța meseria în atelierele imperiale
Izvoarele istorice din timpul dinastiei Qin arată că femeile și copiii participau la diferite activități meșteșugărești organizate de stat. Dinastia Qin a condus China între anii 221 și 206 î.Hr., după unificarea mai multor regate.
Unele texte păstrate pe fâșii de bambus, folosite în Antichitate pentru scrierea documentelor, descriu pregătirea tinerilor meșteșugari.
Autorii studiului consideră că începătorii ar fi putut îndeplini sarcini mai simple, precum aplicarea ornamentelor pe armuri. Lucrătorii experimentați s-ar fi ocupat de modelarea părților mai complicate ale statuilor.
O asemenea împărțire a muncii ar putea explica prezența amprentelor de dimensiuni diferite.
Cercetătorii amintesc și documentele referitoare la producția obiectelor lăcuite, acoperite cu straturi protectoare sau decorative. În atelierele respective lucrau bărbați, femei și tineri, sub supravegherea autorităților.
Ce limite are studiul
Autorii precizează că rezultatele se bazează pe un număr relativ mic de amprente, provenite dintr-un singur sector al complexului funerar.
Distanțele dintre liniile amprentelor pot varia și de la o populație la alta. Pentru comparație au fost folosite inclusiv date moderne provenite de la europeni, care nu reflectă neapărat particularitățile populației chineze din Antichitate.
O altă dificultate este că lutul se micșorează în timpul uscării și arderii, modificând dimensiunile urmelor. Cercetătorii au ținut cont de fenomen în calculele lor, însă unele incertitudini rămân.
De asemenea, meșteșugarii mai puțin experimentați ar fi putut lăsa mai multe amprente decât cei care stăpâneau tehnicile de modelare.
Autorii propun extinderea cercetărilor asupra statuilor din alte sectoare ale Armatei de Teracotă, pentru a verifica dacă rezultatele se confirmă și în cazul unui număr mai mare de amprente.