La 1 septembrie 1939, Germania nazistă a atacat Polonia, dată considerată în mod obișnuit începutul celui de-Al Doilea Război Mondial în Europa. Invazia a venit după luni de tensiuni între Berlin și Varșovia și la numai câteva zile după semnarea Pactului Ribbentrop–Molotov dintre Germania și Uniunea Sovietică. La 3 septembrie, Marea Britanie și Franța au declarat război Germaniei.
De la criza europeană la atacarea Poloniei
După venirea lui Adolf Hitler la putere, în 1933, Germania a început să încalce treptat restricțiile impuse după Primul Război Mondial și să urmărească extinderea teritorială.
În martie 1938, Germania a anexat Austria. În septembrie, prin Acordul de la München, regiunea Sudetă din Cehoslovacia a fost cedată Germaniei. În martie 1939, trupele germane au ocupat teritoriile cehe rămase, iar Slovacia a devenit un stat apropiat de Berlin.
În relația cu Polonia, Hitler cerea ca Orașul Liber Danzig, actualul Gdańsk, să intre în componența Germaniei. Berlinul solicita și o legătură rutieră și feroviară prin Coridorul Polonez, zona care asigura Poloniei accesul la Marea Baltică și despărțea Prusia Orientală de restul Germaniei.
Guvernul polonez a refuzat aceste cereri. Varșovia se temea că acceptarea lor va fi urmată de alte pretenții teritoriale. Marea Britanie și Franța au garantat sprijinul Poloniei în cazul unei agresiuni.
La 23 august 1939, Germania și Uniunea Sovietică au semnat Pactul Ribbentrop–Molotov. Tratatul public prevedea neagresiunea dintre cele două state, iar un protocol secret stabilea zonele lor de influență în Europa de Est, inclusiv în Polonia.
În seara de 31 august, serviciile germane au organizat mai multe incidente care urmau să fie prezentate drept atacuri poloneze. Cel mai cunoscut a avut loc la postul de radio din Gleiwitz, actualul Gliwice, unde agenți germani deghizați în polonezi au simulat ocuparea stației. Regimul nazist a folosit incidentul pentru a susține că Germania răspundea unei agresiuni poloneze.
Invazia Poloniei
În zorii zilei de 1 septembrie 1939, armata germană a trecut frontiera Poloniei fără o declarație oficială de război.
La Westerplatte, lângă Danzig, cuirasatul german Schleswig-Holstein a deschis focul asupra pozițiilor poloneze în jurul orei 4:45. Garnizoana poloneză, formată din aproximativ 180 de militari, a rezistat timp de șapte zile.
În aceeași dimineață, aviația germană a bombardat orașul Wieluń. Atacul a provocat victime în rândul populației civile și distrugeri importante. Orașul nu se afla pe direcția principală a operațiunilor militare. Bombardamentul este amintit printre primele atacuri aeriene asupra unui centru urban din război.
Germania a atacat Polonia dinspre vest, din Prusia Orientală și dinspre sud, de pe teritoriul Slovaciei. Armata germană avea superioritate aeriană și dispunea de numeroase unități motorizate și blindate, folosite pentru înaintări rapide și încercuirea trupelor poloneze.
Campania din Polonia este asociată frecvent cu termenul Blitzkrieg – „război fulger” –, folosit pentru a descrie combinația dintre atacurile aeriene, blindate și unitățile terestre mobile. Armata poloneză a rezistat în mai multe zone, dar nu a reușit să oprească înaintarea germană.
Varșovia a devenit rapid una dintre principalele ținte. Orașul a fost apărat de unități militare și de populația mobilizată, în timp ce aviația și artileria germană au bombardat repetat capitala.
Intrarea Marii Britanii și Franței în război
După invadarea Poloniei, Marea Britanie și Franța au cerut Germaniei să-și retragă trupele. Berlinul nu a acceptat ultimatumurile.
La 3 septembrie 1939, Marea Britanie a declarat război Germaniei. Franța a făcut același lucru câteva ore mai târziu. Australia și Noua Zeelandă au intrat și ele în război în aceeași zi.
Franța a lansat o ofensivă în regiunea Saar, dar atacul nu a avut amploarea necesară pentru a schimba situația de pe frontul polonez. Principalele forțe germane au continuat operațiunile din Polonia.
La 17 septembrie, Armata Roșie a trecut frontiera estică a Poloniei. Uniunea Sovietică a justificat intervenția prin destrămarea statului polonez și prin necesitatea protejării populațiilor ucrainene și belaruse, însă ofensiva corespundea împărțirii convenite în secret cu Germania în august.
În noaptea de 17 spre 18 septembrie, membri ai guvernului polonez și o parte a conducerii militare au trecut în România. Autoritățile române i-au internat, conform regulilor aplicate unui stat neutru.
Varșovia a capitulat la 28 septembrie, după aproape patru săptămâni de lupte. Fortăreața Modlin a depus armele în ziua următoare, iar ultimele unități poloneze importante au încetat lupta după bătălia de la Kock, încheiată la 6 octombrie.
La 28 septembrie, Germania și Uniunea Sovietică au semnat la Moscova un nou tratat prin care au stabilit mai precis împărțirea teritoriilor poloneze ocupate.
În aprilie 1940, Germania a atacat Danemarca și Norvegia. În luna mai a început ofensiva împotriva Franței, Belgiei, Țărilor de Jos și Luxemburgului.