Arheologii au descoperit în Maroc ziduri defensive vechi de aproximativ 4.000 de ani, considerate cele mai vechi structuri cunoscute de acest tip din Africa de Nord, în afara Văii Nilului. Descoperirea a fost făcută la Oued Beht, un sit aflat la aproximativ 80 de kilometri est de Rabat, și este prezentată într-un studiu publicat la 7 septembrie în revista Libyan Studies.
Fortificații ridicate în urmă cu aproximativ 4.000 de ani
Oued Beht se află într-o vale fluvială din nord-vestul Marocului, într-o regiune a Maghrebului despre care există încă puține informații privind preistoria târzie.
„Timp de peste un secol, Maghrebul a fost considerat un spațiu gol în preistoria târzie a regiunii mediteraneene”, a declarat pentru Live Science Giulio Lucarini, arheolog la Consiliul Național de Cercetare din Italia și autor principal al studiului.
Cercetările recente schimbă însă imaginea asupra comunităților care trăiau aici. „În urmă cu 4.000 de ani, comunitățile de aici își remodelau peisajul și construiau fortificații la o scară nemaiîntâlnită anterior în regiune, într-o perioadă în care și societățile de peste Strâmtoarea Gibraltar treceau prin schimbări”, a spus Lucarini.
„Abia începem să înțelegem modul în care aceste evoluții de pe cele două țărmuri – Maghreb și Europa – se corelează între ele”, a adăugat arheologul.
La Oued Beht, cercetătorii din Italia, Maroc și Marea Britanie au identificat un sistem defensiv format din șanțuri, valuri de pământ și ziduri. Una dintre cele mai importante structuri se află pe latura sudică a sitului.
Baza zidului a fost construită în urmă cu aproximativ 3.500-4.000 de ani din argilă, cenușă, nămol și piatră. Amplasarea și dimensiunea fortificațiilor sugerează că locuitorii au urmărit să protejeze accesul spre așezare.
„O astfel de lucrare nu este improvizată”, a declarat Lucarini. „Necesită planificare, alegerea locului potrivit în funcție de relief, precum și mobilizarea și coordonarea forței de muncă pe o perioadă îndelungată.”
Un centru agricol cu spații mari de depozitare
În interiorul sitului au fost descoperite numeroase urme ale activităților agricole și ale creșterii animalelor. Printre ele se află zeci de gropi în formă de clopot, despre care arheologii cred că erau folosite pentru depozitarea cerealelor.
Numărul lor indică o capacitate de stocare mai mare decât necesarul imediat al locuitorilor.
„Este posibil ca aceste facilități să fi deservit o comunitate mult mai extinsă, acoperind, poate, întregul teritoriu din jur”, a explicat Lucarini.
Arheologii nu au stabilit împotriva cui au fost ridicate fortificațiile.
„Nu știm exact împotriva cui se protejau”, a spus Lucarini. „Mai degrabă decât o amenințare din partea unor invadatori, situația ar putea reflecta o competiție tot mai acerbă pentru terenuri și resurse, controlul asupra circulației în teritoriu și, probabil, existența unei forme de conducere mai bine structurate.”
Legături cu Peninsula Iberică
Oued Beht se află la sud de Strâmtoarea Gibraltar, iar descoperirile au fost comparate cu cele din Peninsula Iberică. În siturile preistorice de pe celălalt mal al strâmtorii au fost găsite fildeș african și fragmente de ouă de struț, indicii ale contactelor cu nordul Africii.
„Acolo, fildeșul african și cojile de ou de struț au indicat de multă vreme existența unor contacte cu Africa de Nord. Acum începem să observăm și perspectiva africană a acestei relații”, a declarat Lucarini pentru Live Science.
Diferențele dintre cele două regiuni rămân însă importante. În Peninsula Iberică au existat așezări fortificate de mari dimensiuni, amplasate pe înălțimi, cu arhitectură planificată, numeroase obiecte din bronz și morminte bogate. Sistemul defensiv de la Oued Beht este mai redus ca dimensiuni.
„Această descoperire nu indică faptul că cele două țărmuri erau la fel”, a declarat Lucarini. „Ea arată că și comunitățile din nord-vestul Maghrebului investeau în lucrări colective de amploare și în controlul unor puncte strategice, într-o perioadă în care zona vestică a Mediteranei traversa schimbări majore.”
Iman Nagy, arheolog la UCLA care nu a participat la studiu, consideră că descoperirile de la Oued Beht pot schimba modul în care este privită regiunea în contextul preistoriei mediteraneene.