Лайка (собака космонавт)2
Laika, înaintea misiunii Sputnik 2, 1957. Foto: autor necunoscut

Laika, primul animal care a orbitat Pământul: povestea misiunii Sputnik 2

Laika a fost o cățea fără stăpân găsită pe străzile Moscovei și aleasă de cercetătorii sovietici pentru programul spațial. Avea aproximativ trei ani și era de talie mică, un avantaj important pentru cabina foarte îngustă a navei în care urma să zboare.

Pregătirea pentru misiunea Sputnik 2

La 3 noiembrie 1957, Laika a fost lansată la bordul satelitului Sputnik 2 și a devenit primul animal care a intrat pe orbită în jurul Pământului. Alte animale au fost trimise în spațiu înaintea ei în zboruri suborbitale, însă niciunul nu a intrat pe orbită.

Laika a trecut printr-o perioadă de pregătire pentru condițiile speciale ale zborului. Câinii selectați pentru programul sovietic au fost obișnuiți cu spații foarte mici, zgomote puternice și vibrații asemănătoare celor produse în timpul lansării unei rachete.

Sputnik 2 a fost construit într-un timp foarte scurt, la mai puțin de o lună după lansarea primului Sputnik. Capsula destinată câinelui avea un sistem de alimentare cu oxigen, hrană și aparate care înregistrau pulsul, ritmul respirației și alți parametri fiziologici ai animalului.

Sputnik 2 nu a fost proiectat pentru o revenire pe Pământ. Cercetătorii știau încă de la început că animalul nu putea fi recuperat după lansare.

Experimentul urmărea să arate dacă un organism viu putea supraviețui lansării și zborului orbital și să ofere date necesare pentru pregătirea viitoarelor misiuni cu echipaj uman.

Lansarea și moartea câinelui

Sputnik 2 a fost lansat la 3 noiembrie 1957 de la cosmodromul Baikonur. În timpul lansării, aparatele de la bord au înregistrat o creștere accentuată a pulsului și a ritmului respirator al câinelui, provocată de stresul puternic al decolării.

După intrarea pe orbită, pulsul a început să scadă, însă temperatura din interiorul capsulei a crescut peste limitele prevăzute.

Timp de mai multe decenii, autoritățile sovietice au oferit informații diferite despre durata de supraviețuire a animalului. Una dintre versiunile oficiale susținea că Laika a trăit câteva zile după lansare.

Date prezentate ulterior au arătat că a murit la numai câteva ore după plecarea de pe Pământ, din cauza supraîncălzirii capsulei și a stresului. După aproximativ cinci ore, aparatele nu au mai transmis semne de viață.

Sputnik 2 a continuat să orbiteze Pământul până la 14 aprilie 1958, când a intrat în atmosferă și s-a dezintegrat.

Zborul animalului a arătat că un organism viu putea supraviețui lansării și putea funcționa, pentru o perioadă, în condițiile unui zbor orbital. Datele transmise de aparatele de la bord au oferit cercetătorilor informații despre reacția organismului la accelerație, vibrații, stres și imponderabilitate.

Experimentele sovietice cu animale au continuat. În 1960, câinii Belka și Strelka au fost trimiși pe orbită și s-au întors în viață pe Pământ. La 12 aprilie 1961, Iuri Gagarin a devenit primul om care a orbitat Pământul.

Faptul că Sputnik 2 nu avea un sistem pentru întoarcerea lui Laika a provocat critici încă din perioada misiunii. Cazul a rămas unul dintre cele mai cunoscute exemple din dezbaterea privind folosirea animalelor în experimente științifice.

Oleg Gazenko, unul dintre cercetătorii implicați în programul sovietic al câinilor trimiși în spațiu, a declarat mai târziu că rezultatele obținute nu au justificat, în opinia sa, moartea animalului.

Laika în cultura populară

Laika a devenit una dintre cele mai cunoscute figuri ale începuturilor explorării spațiale. Imaginea ei a apărut pe timbre, cărți poștale, obiecte comemorative și numeroase produse realizate în Uniunea Sovietică și în alte țări.

În 2008, la Moscova a fost inaugurat un monument dedicat ei, în apropierea institutului unde a fost pregătită pentru misiunea Sputnik 2. Sculptura o reprezintă pe Laika deasupra unei structuri în formă de rachetă.

Povestea sa a inspirat și literatura, muzica și cinematografia. În filmul suedez „Mitt liv som hund” („Viața mea de câine”), lansat în 1985 și regizat de Lasse Hallström, personajul principal se gândește în repetate rânduri la destinul lui Laika și își compară propriile probleme cu soarta câinelui trimis în spațiu.