Balto a fost un câine de sanie devenit celebru după ce a condus ultima echipă a ștafetei care a transportat ser antidifteric la Nome, Alaska, în februarie 1925. Rolul său în ultima etapă a misiunii l-a transformat într-un simbol al operațiunii cunoscute ulterior drept „Great Race of Mercy”.
Epidemia de difterie din Nome
În ianuarie 1925, în Nome au fost confirmate cazuri de difterie, o boală infecțioasă care putea deveni mortală, mai ales pentru copii. Autoritățile se temeau de extinderea epidemiei, iar cantitatea de antitoxină disponibilă în oraș nu era suficientă.
Iarna făcea aproape imposibil transportul rapid al medicamentelor. Portul era blocat de gheață, iar condițiile meteorologice nu permiteau folosirea avioanelor disponibile în acea perioadă. Serul a fost transportat cu trenul până la Nenana, iar de acolo a început o ștafetă cu sănii trase de câini.
Traseul dintre Nenana și Nome avea aproximativ 674 de mile, adică peste 1.080 de kilometri. La transport au participat 20 de conducători de sănii și peste 150 de câini. Ștafeta a parcurs distanța în aproximativ 127 de ore, în timpul unei ierni cu temperaturi foarte scăzute și viscol.
Balto și ultima etapă a ștafetei
Balto a fost câinele aflat în fruntea echipei conduse de Gunnar Kaasen. Echipa a parcurs ultima parte a drumului spre Nome, aproximativ 53 de mile, adică 85 de kilometri.
În timpul traseului, vremea s-a înrăutățit. La un moment dat, vântul a răsturnat sania, iar cutia care conținea serul a căzut în zăpadă. Kaasen a reușit să o găsească și a continuat drumul spre Nome.
În dimineața zilei de 2 februarie 1925, echipa a intrat în Nome cu serul. Pentru că Balto se afla în fruntea ultimei echipe și a apărut în fotografiile realizate după sosire, numele său a devenit repede asociat cu întreaga operațiune.
Meritul nu i-a aparținut însă numai lui Balto. Cea mai lungă porțiune a ștafetei a fost parcursă de Leonhard Seppala și echipa condusă de Togo. Seppala și câinii săi au acoperit, între drumul spre punctul de întâlnire și întoarcerea cu serul, aproximativ 261 de mile, aproape 420 de kilometri.
Atât Balto, cât și Togo au rămas legați de istoria transportului de ser din 1925.
Balto devine celebru
După sosirea la Nome, povestea lui Balto și a echipei lui Gunnar Kaasen a fost relatată în presa americană. Câinele a devenit în scurt timp imaginea publică a ștafetei.
Balto și ceilalți câini au participat apoi, împreună cu Kaasen, la apariții publice în Statele Unite. Celebritatea lor nu a durat însă mult. După aproximativ doi ani, câinii au fost vânduți și au ajuns într-un așa-numit „dime museum” din Los Angeles, unde vizitatorii plăteau pentru a vedea diferite atracții și animale.
Acolo au fost văzuți de George Kimble, un om de afaceri din Cleveland. Condițiile în care erau ținuți l-au determinat să încerce să-i cumpere. Proprietarul a cerut 1.500 de dolari, iar Kimble a organizat o campanie pentru strângerea banilor.
Locuitorii din Cleveland au răspuns campaniei. Copii, muncitori, comercianți și organizații locale au făcut donații, iar suma necesară a fost strânsă în numai zece zile.
La 19 martie 1927, Balto și ceilalți șase câini rămași din echipă – Fox, Billy, Tillie, Sye, Old Moctoc și Alaska Slim – au fost primiți la Cleveland. Orașul a organizat o paradă, iar câinii au fost duși apoi la Brookside Zoo, unde au rămas pentru tot restul vieții.
Ultimii ani ai lui Balto
Balto a devenit una dintre atracțiile cunoscute ale grădinii zoologice din Cleveland. A murit la 14 martie 1933. Cleveland Museum of Natural History precizează că trupul câinelui a fost conservat prin taxidermie și păstrat în colecțiile instituției.
Balto poate fi văzut și astăzi la Cleveland Museum of Natural History. Exemplarul conservat a trecut printr-un proces de restaurare înainte de a fi expus în noul Visitor Hall al muzeului.
În 2023, Balto a revenit în atenția cercetătorilor dintr-un motiv diferit. O mostră foarte mică de piele prelevată din corpul conservat a fost folosită pentru analiza genomului său.
Studiul a permis cercetătorilor să obțină informații despre diversitatea genetică a câinilor de sanie din perioada în care a trăit Balto.