Vîntu Sorin Ovidiu (n. 23 noiembrie 1955, București), cunoscut sub numele conspirativ „Nuș”, a fost stabilit prin hotărâre definitivă ca având calitatea de colaborator al fostei Securități.
Dosarul
În Monitorul Oficial al României, Partea a III-a, nr. 407 din 26 iunie 2020 a fost publicată Sentința civilă nr. 1930 din 30 iunie 2015, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VIII-a Contencios Administrativ și Fiscal, în dosarul nr. 5749/2/2014.
Completul de judecată a fost format din președintele Cosmin Florin Preda și grefierul Ramona Barbu.
Colaborarea cu Securitatea
Potrivit Notei de constatare CNSAS nr. DI/I/1404 din 5 iunie 2014, Vîntu Sorin Ovidiu a fost recrutat la 26 aprilie 1983, pe când era deținut în Penitenciarul Bacău pentru infracțiunea de delapidare, „pentru acoperirea informativă a efectivelor de deținuți folosiți la muncă”.
A semnat un angajament olograf în care preciza:
„Accept colaborarea în secret cu organe ale Securității pentru cunoașterea și prevenirea oricăror fenomene care să lovească în securitatea statului și informațiile vor fi furnizate sub forma notelor scrise, pe care le voi semna cu numele <Nuș> în locul numelui meu real.”
Pe parcursul colaborării a furnizat mai multe note:
- Nota informativă din 19.05.1984: „Un deținut în vârstă, fără posibilități intelectuale deosebite, posedă o viclenie nativă, dublată de o mare experiență de viață (…) îi place să afirme foarte des că a fost legionar.”
- Nota informativă din 28.05.1984: „Din discuțiile avute cu (…) acesta a afirmat că făcea parte dintr-o grupare legionară în perioada postbelică. Facea apologia acelor vremi și se vedea în mod evident regretul pe care îl încerca că acele vremuri s-au dus.”
- Nota din 14.09.1983: „După efectuarea pedepsei, va trece în Franța, unde are o mătușă la periferia Parisului, cu o cantitate neprecizată de aur. (…) Cu acest obiectiv în față a vrut să plece și prima oară.”
- Nota din 29.08.1983: „Pe data de 17 iunie 1982 a luat legătura cu <Ion> (…) individul (…) i-a îndrumat spre graniță, indicându-le un punct de trecere (…) pentru a ajunge la <Biserica Albă>, un sat din Iugoslavia. (…) Datorită greșelilor de orientare, ei s-au rătăcit și au trecut din nou în țară.”
Instanța a reținut că aceste informații au dus la deschiderea unor dosare de urmărire informativă, precum și la propuneri de măsuri de interceptare și monitorizare („Nota va fi exploatată în documentarul cu propunere de luare în lucru”).
Poziția pârâtului
Deși a fost legal citat, Vîntu Sorin Ovidiu nu a depus întâmpinare și nu a formulat nicio apărare în cauză. Instanța a consemnat că a decăzut din dreptul de a propune probe și de a invoca excepții relative, conform art. 208 alin. 2 C.proc.civ.
Hotărârea instanței
Curtea de Apel București a admis acțiunea CNSAS și a constatat calitatea lui Vîntu Sorin Ovidiu de colaborator al Securității.
„Constată că pârâtul Vîntu Sorin Ovidiu a avut calitatea de colaborator al Securității.” (Sentința civilă nr. 1930/2015, Curtea de Apel București)
Hotărârea a rămas definitivă și a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea a III-a, nr. 407/26.VI.2020.