Hunedoara 1 TV a publicat, la 4 septembrie 2026, un clip despre „Râpele Roșii” de la Călan, puse în legătură cu aurul dacilor și cu povești despre căutători de comori pe care pământul i-ar fi înghițit.
Relatările despre comori descoperite pe Strei sau în apropierea lui nu sunt o invenție. Ele apar în izvoare vechi și au fost analizate de istorici și numismați. Ceea ce rămâne neclar în clip este legătura lor cu locul numit „Râpele Roșii”.
Comorile de pe Strei apar în literatura de specialitate
Iudita Winkler analiza în 1972, în „Studii și Cercetări de Istorie Veche și Arheologie”, mai multe izvoare despre marele tezaur descoperit în 1543. Unele îl plasau pe malul Streiului, altele într-o fortificație veche din apropierea Devei. Autoarea arăta că relatările nu coincid și considera mai plauzibilă varianta unei descoperiri într-o cetate dacică din Munții Orăștiei.
Studiul amintește și versiuni care au circulat ulterior despre locul descoperirii. Winkler notează inclusiv că, în secolul al XIX-lea, încă erau cunoscute relatări orale diferite.
I. I. Russu a publicat, la rândul său, „Comorile regelui Decebal” într-un studiu publicat în „Sargetia” în 1966. El amintea atât relatarea lui Cassius Dio despre bunurile ascunse de Decebal sub albia Sargetiei, cât și informația despre zecile de mii de monede de aur despre care s-a spus că au fost descoperite în Strei în secolul al XVI-lea. Russu privea cu rezerve cifrele și unele detalii, nu însă existența unei ample literaturi despre aceste descoperiri.
Dar unde sunt „Râpele Roșii”?
Clipul nu indică unde se află exact „Râpele Roșii”, nu prezintă imagini reale ale locului și nu precizează din ce sursă provine denumirea. Nici nu arată ce relatare mai veche leagă acest punct anume de comorile de pe Strei.
În căutările făcute în lucrări și baze de date istorice și arheologice nu am identificat până acum această denumire folosită pentru un loc din zona orașului Călan asociat tezaurelor dacice.
Toate imaginile spectaculoase din material sunt generate cu inteligență artificială și sunt marcate ca atare.
Vedem pereți de pământ roșu, fisuri adânci, galerii, monede și oameni surprinși în timpul săpăturilor. Problema nu este folosirea AI în sine, ci faptul că imaginile dau o formă foarte precisă unui loc care nu este prezentat în realitate.
Spectatorul află astfel cum „arată” Râpele Roșii fără să vadă o fotografie a lor.
Poveștile despre aurul din zona Streiului nu trebuie inventate: sunt suficient de vechi și au fost discutate inclusiv în publicații de arheologie și numismatică.