Un schelet aproape complet al unui mamifer care a trăit în Cretacic, descoperit în deșertul Gobi din Mongolia, schimbă o interpretare acceptată timp de aproape 40 de ani. Noua specie, Tamirkhan balcarceli, arată că zhelestidele nu erau rude timpurii ale mamiferelor placentare, așa cum s-a crezut multă vreme, ci aparțineau unui alt grup de mamifere dispărute. Studiul a fost publicat în revista Nature.
Fosila a fost descoperită în 2004, în estul deșertului Gobi, de Andres Giallombardo, pe atunci doctorand și membru al unei expediții organizate de American Museum of Natural History. Exemplarul este cel mai complet zhelestid cunoscut până acum și păstrează o mare parte din craniu, dentiția și porțiuni importante ale scheletului.
Tamirkhan balcarceli avea aproximativ 15–18 centimetri lungime și membre posterioare neobișnuit de lungi. Proporțiile corpului i-au făcut pe cercetători să compare înfățișarea animalului cu cea a unui iepure, deși între cele două nu există o legătură evolutivă apropiată.
Timp de zeci de ani, cercetătorii au avut la dispoziție în principal dinți și fragmente de maxilar atribuite zhelestidelor. Molarii, relativ joși și rotunjiți, semănau cu cei ai unor mamifere placentare erbivore, iar asemănarea i-a făcut pe unii paleontologi să creadă că zhelestidele se aflau aproape de linia evolutivă care a dus la mamiferele placentare.
Scheletul lui Tamirkhan oferă însă mult mai multe informații decât fragmentele cunoscute anterior. Craniul, incisivii și membrele posterioare prezintă trăsături întâlnite la zalambdalestoide, un grup de mamifere mici care a trăit în Cretacic. Analiza realizată de cercetători plasează zhelestidele în cadrul acestui grup, nu printre rudele apropiate ale mamiferelor placentare.
Asemănarea dintre dinții zhelestidelor și cei ai unor mamifere placentare ar fi apărut independent, prin evoluție convergentă. Diferite grupuri de mamifere au dezvoltat astfel forme asemănătoare ale dinților, probabil ca adaptare la tipuri similare de hrană.
Descoperirea arată și cât de dificilă poate fi stabilirea relațiilor dintre mamifere dispărute atunci când paleontologii au la dispoziție doar dinți sau fragmente de maxilar. În cazul zhelestidelor, scheletul mult mai complet al lui Tamirkhan balcarceli a oferit indicii anatomice care nu puteau fi observate în fosilele cunoscute până acum.