Prof. univ. dr. ing. habil. Maria Lazăr (n. 7 septembrie 1962, Călan, județul Hunedoara) este inginer și cadru didactic universitar, specialistă în inginerie minieră și ingineria mediului, profesor la Universitatea din Petroșani și membru asociat al Secției Ingineria Petrolului, Minelor și Geonomiei din cadrul Academiei de Științe Tehnice din România.
A absolvit, în anul 1986, Facultatea de Mine din cadrul Institutului de Mine Petroșani, specializarea Exploatări miniere la zi, ca șefă de promoție. În 1998 a obținut titlul de doctor în inginerie la Universitatea din Petroșani, cu teza „Valorificarea stratelor subțiri din perimetrele de exploatare la zi din zona Olteniei”. În 2016 și-a susținut teza de abilitare, intitulată „Cercetări privind stabilitatea și reconstrucția ecologică a terenurilor afectate de minerit”.
Pregătirea profesională a inclus stagii de specializare la Technische Universität Bergakademie Freiberg (1994–1995 și 2001), Politecnico di Torino (1999) și École des Mines de Nancy (2000).
Și-a început activitatea profesională în perioada 1986–1990, ca inginer stagiar în domeniul proiectării și exploatării zăcămintelor locale, în cadrul IJPPS Mehedinți. Din 1990 este cadru didactic al Universității din Petroșani, parcurgând toate etapele carierei universitare, de la asistent la profesor universitar.
În activitatea didactică a predat discipline precum reamenajarea și reconstrucția terenurilor degradate, impactul antropic asupra mediului, stabilitatea taluzurilor și versanților, hidrologie și hidrogeologie, precum și tehnici și tehnologii de asecare. În paralel, a desfășurat cercetări în domeniul exploatărilor miniere și al ingineriei mediului.
În plan administrativ, a ocupat funcția de director al Departamentului Ingineria Mediului și Geologie începând cu anul 2012. Din 2020 este prorector responsabil cu cercetarea științifică al Universității din Petroșani, iar din 2024 este membru al Comisiei nr. 12 – Inginerie geologică, inginerie geodezică, mine, petrol și gaze din cadrul CNATDCU.
Maria Lazăr este membră a mai multor organizații profesionale, între care Asociația Generală a Inginerilor din România (AGIR), Asociația Română de Mediu (ARM), Asociația Institutului Social Valea Jiului și Ring Deutscher Bergingenieure din Germania. Din 2021 este membră a Academiei de Științe Miniere din Ucraina, iar din 2025 este membru asociat al Academiei de Științe Tehnice din România.
Cercetările sale au abordat teme precum stabilitatea exploatărilor miniere de lignit, evaluarea riscurilor de mediu generate de haldele miniere, reconstrucția ecologică a terenurilor degradate, utilizarea apelor provenite din lucrările de asecare și procesele de inundare a fostelor exploatări miniere.
În paralel, a coordonat proiecte de cercetare finanțate prin programe europene. Printre acestea se numără GrEnMine – „Gravitational Energy Storage in the Post-Mine Areas” (2024–2027), proiectul RAFF privind evaluarea riscurilor asociate inundării carierelor miniere (2019–2021), RIS-CuRE privind valorificarea sterilului cu conținut de cupru (2019–2021), BEWEXMIN dedicat excavatoarelor cu rotor în condiții geologice dificile (2015–2017) și proiectul germano-român pentru modernizarea și reabilitarea ecologică a sectorului lignitului din România (2004–2006).