Mai este a cincea lună a anului și are 31 de zile. În vechiul calendar roman era însă a treia, după martie și aprilie. Numele său vine din latinescul Maius, dar originea acestei denumiri nu este pe deplin lămurită.
Cea mai cunoscută explicație leagă numele lunii de Maia, o veche divinitate asociată cu creșterea și fertilitatea. Romanii îi aduceau ofrande la începutul lunii mai. Exista însă și o altă explicație încă din Antichitate. Maius ar proveni de la maiores, termen prin care erau desemnați cei mai în vârstă sau strămoșii.
În vechea ordine a calendarului roman, martie era prima lună, aprilie a doua, iar mai a treia. După ce începutul anului s-a mutat în ianuarie, mai a ajuns pe poziția a cincea. Luna avea 31 de zile și în calendarul republican roman și și-a păstrat această durată după reforma lui Iulius Cezar.
Calendarul roman al lunii mai cuprindea mai multe sărbători. Floralia, dedicate zeiței Flora, începeau la sfârșitul lui aprilie și continuau în primele zile din mai. Erau legate de primăvară, flori și fertilitate.
Cu totul diferite erau Lemuria, celebrate în nopțile de 9, 11 și 13 mai. Romanii credeau că în această perioadă sufletele neliniștite ale morților puteau reveni printre cei vii. În cadrul ritualurilor, capul familiei încerca să le îndepărteze din casă prin gesturi și formule rituale, ca aruncarea unor boabe negre de fasole în spatele său.
Din cauza legăturii cu ritualurile dedicate morților, exista credința că anumite perioade din mai nu erau favorabile căsătoriilor.
În limba română, pentru mai sunt atestate mai multe denumiri populare: „Florar”, „Frunzar” și, regional, „Prătar”. „Florar” trimite la înflorirea bogată din această perioadă, iar „Frunzar” la vegetația ajunsă la deplină dezvoltare. Dicționarele consemnează toate aceste forme ca nume populare sau regionale pentru luna mai.
În calendarul popular românesc, începutul lunii este marcat de Armindeni, la 1 mai. În numeroase zone exista obiceiul de a pune la poarta sau în fața casei o ramură verde ori un copac tânăr, numit arminden. Obiceiul era întâlnit în Transilvania, Banat, Bihor, Țara Hațegului, Sibiu și în alte regiuni, cu forme diferite de la o comunitate la alta.
Tot de Armindeni sunt legate obiceiuri precum ieșirea la iarbă verde, consumul vinului cu pelin și purtarea unor ramuri sau plante verzi. În calendarul tradițional, luna mai mai cuprindea sărbători și zile asociate cu vremea, culturile agricole, păsările și protejarea recoltelor împotriva grindinei sau furtunilor.