Aprilie este a patra lună a anului și are 30 de zile. În vechiul calendar roman ocupa însă locul al doilea, imediat după martie. Spre deosebire de alte luni, originea numelui său nu este pe deplin lămurită.
Romanii numeau luna Aprilis. Una dintre explicațiile cunoscute leagă numele de verbul latin aperire – „a deschide”, cu referire la mugurii și florile care se deschid primăvara. Ipoteza este veche și răspândită, dar nu este considerată sigură. O altă explicație pune numele lunii în legătură cu Afrodita, printr-o formă etruscă a numelui zeiței.
În calendarul roman timpuriu, anul începea în martie. Martie era prima lună, iar aprilie urma imediat după ea. Mai târziu, când începutul anului s-a stabilit în ianuarie, aprilie a devenit a patra lună.
În calendarul republican roman, aprilie avea 29 de zile. Reforma lui Iulius Cezar i-a adăugat încă o zi, de atunci luna are 30 de zile.
În limba română, forma „aprilie” a ajuns pe filieră slavo-greacă. În tradiția populară, luna este cunoscută mai ales sub numele de „Prier”, legat de vremea favorabilă lucrărilor agricole de primăvară.
Aprilie este însă o lună cu vreme schimbătoare. În unele tradiții populare apare și numele „Traistă-n Băț”, folosit pentru perioadele în care frigul sau seceta afectau semănăturile. Este atestată și denumirea „Florariu”, legată de înflorirea vegetației.
În lumea satului, aprilie era perioada semănăturilor, a formării turmelor și a pregătirilor pentru urcarea oilor la munte. Tot în această perioadă se concentrau mai multe sărbători importante de primăvară, între care Paștele și Sfântul Gheorghe.