O epavă identificată în apropierea insulei Kekova, în sudul Turciei, ar putea fi cea mai veche cunoscută din lume. Arheologii estimează că nava s-a scufundat în urmă cu aproximativ 4.500 de ani, în Epoca Bronzului timpuriu. Structura din lemn a dispărut, însă pe fundul Mării Mediterane s-au păstrat vase ceramice din încărcătură, unele cu urme ale produselor transportate.
Cum au estimat arheologii vechimea epavei
Situl a fost documentat în 2024 de o echipă a Universității Akdeniz, coordonată de arheologul Hakan Öniz. Un raport preliminar, semnat de Öniz și Ceyda Öztosun, a fost publicat în iulie 2026 în revista Journal of Maritime Archaeology. Cercetătorii au recuperat două amfore, una în 2024, cealaltă în 2025, pentru examinări detaliate.
Datarea se bazează pe forma vaselor, tehnicile de fabricație și asemănările cu ceramica descoperită în alte situri din estul Mediteranei. Recipientele au două toarte laterale și baze plate, caracteristici întâlnite la amforele din Levant, regiunea de pe țărmul estic al Mediteranei. Pe unul dintre vase apar linii paralele și un decor în zigzag.
Karin Sowada, arheolog la Universitatea Macquarie din Australia și membră a echipei, plasează provizoriu naufragiul între anii 2700 și 2400 î.Hr., într-o perioadă care include construirea Marii Piramide de la Giza.
„Datarea exactă este încă în curs de analiză”, precizează cercetătoarea. Intervalul ar putea fi revizuit pe măsură ce cercetările avansează. Pentru comparație, epava de lângă insula grecească Dokos, considerată până acum cea mai veche cunoscută, are aproximativ 4.200 de ani.
În apropierea încărcăturii au fost găsite și trei ancore de piatră: două cu câte trei orificii și una cu un singur orificiu. Autorii raportului subliniază că nu se știe încă dacă toate, unele sau niciuna dintre ele aparțineau navei.
În interiorul unor recipiente au rămas reziduuri vizibile cu ochiul liber. Analizele urmează să stabilească dacă provin din ulei de măsline, vin, rășini sau alte produse.
Potrivit informațiilor comunicate de ministrul turc al Culturii și Turismului, Mehmet Nuri Ersoy, analizele argilei sugerează că unele vase provin din ateliere din Valea Iordanului. Recipiente asemănătoare au fost descoperite în Egipt, la Troia și în Creta.
Un vas cu nouă marcaje și două orificii ar fi putut fi folosit la prepararea untului sau a brânzei. Cercetătorii iau în calcul posibilitatea ca marinarii să transporte capre la bord și să folosească laptele în timpul călătoriei, însă interpretarea rămâne o ipoteză.