Biserica de lemn „Adormirea Maicii Domnului” din Luncani, comuna Boșorod, județul Hunedoara, este unul dintre monumentele istorice ale Văii Luncanilor. Lăcașul figurează pe Lista monumentelor istorice având codul HD-II-m-B-03361 și este datat oficial în secolul al XVIII-lea.
Biserica are hramul „Adormirea Maicii Domnului” și este legată de istoria locală a cătunelor din jurul Boșorodului, inclusiv de comunitățile din Valea Luncanilor.
Lista monumentelor istorice pentru județul Hunedoara, precum și bazele de date CIMEC și Monumente România, indică datarea în secolul al XVIII-lea. În alte descrieri apare anul 1803, menționat ca moment al ridicării bisericii, în timpul păstoririi preotului Petru Benedec. Această cronologie este susținută și de clopotul mic, turnat în 1804.
O informație importantă apare în fișa Fototecii istorice a Institutului Național al Patrimoniului. Se menționează că biserica este atestată documentar la 1794 și că în Ridicarea Iosefină este consemnată existența unei biserici în satul Luncani. Aceeași fișă notează că edificiul actual, realizat din scânduri debitate mecanic, pare să fie urmașa unei biserici mai vechi, din secolul al XVIII-lea. Prin urmare, anul 1803 poate fi înțeles mai prudent ca dată asociată bisericii actuale sau unei etape importante din evoluția lăcașului, nu ca singurul reper cronologic al existenței sale.
Biserica este descrisă ca un edificiu de lemn ridicat în sistem blockbau, pe temelie de piatră. Planul este dreptunghiular, iar absida altarului este decroșată. Fișa Fototecii INP descrie absida ca fiind poligonală, în timp ce alte prezentări o menționează drept rectangulară. Diferența poate fi explicată fie prin felul în care a fost interpretată forma altarului, fie prin modificările succesive suferite de clădire.
Un element vizibil al bisericii este clopotnița așezată peste pronaos. Are formă pătrată și este acoperită cu un coif bulbat, element care contribuie la silueta distinctă a lăcașului. Accesul este menționat în fișa INP pe latura nordică, protejat de un mic pridvor pe stâlpi din lemn. Alte descrieri amintesc intrări pe laturile de sud și de vest.
Biserica a trecut prin lucrări importante în secolul al XX-lea. Între anii 1935 și 1940 au avut loc renovări ample. În această perioadă ar fi fost lărgit spațiul interior și ar fi fost consolidate sau modificate unele părți ale construcției. Acoperișul propriu-zis a fost învelit cu țiglă, iar turnul-clopotniță a primit o prezență mai pronunțată.
Interiorul bisericii a fost pictat în anul 1984 de pictorul Lucian Mara din Deva. Pictura a fost realizată după tencuirea pereților interiori și reprezintă o etapă târzie în evoluția lăcașului.
Fotografiile vechi păstrate în Fototeca istorică a Institutului Național al Patrimoniului surprind forma bisericii, turnul-clopotniță, proporțiile clădirii și relația sa cu peisajul din jur.
