O echipă internațională de astronomi a identificat un sistem stelar neobișnuit, aflat la peste 5.000 de ani-lumină de Pământ, din care provin impulsuri radio repetate la intervale de aproximativ opt minute. Semnalele sunt asociate cu o pitică albă, rămășița unei stele care și-a încheiat evoluția, aflată pe orbită în jurul unei alte stele, asemănătoare Soarelui. Descoperirea, prezentată într-un studiu publicat la 12 noiembrie 2026 în revista „Nature Astronomy”, oferă noi informații despre originea unor emisii radio cosmice încă insuficient înțelese.
Sistemul, denumit GPM J071507−114153, este format din două stele care se rotesc în jurul unui centru comun de masă. Una dintre ele este o pitică albă, nucleul extrem de dens rămas după ce o stea și-a consumat combustibilul nuclear și și-a pierdut straturile exterioare. Cealaltă este o stea de tip G, cu proprietăți apropiate de cele ale Soarelui.
Astronomii au stabilit că impulsurile radio provin din apropierea piticei albe, existând posibilitatea ca aceasta să le producă direct. Undele radio sunt o formă de radiație electromagnetică, asemenea luminii vizibile, dar cu lungimi de undă mai mari. Ele pot fi detectate cu radiotelescoape și nu reprezintă, în cazul de față, mesaje transmise intenționat.
Semnale care apar la intervale regulate
Cercetătorii au observat impulsuri radio la fiecare 7,9 minute, însă emisiile nu sunt detectabile permanent. Ele apar într-un interval de aproximativ șase ore, urmat de o perioadă de 26 de ore în care nu mai sunt recepționate.
Alternanța sugerează că vizibilitatea semnalelor depinde de poziția celor două stele, care efectuează o rotație orbitală completă în aproximativ 32 de ore.
Sistemul face parte dintr-o categorie rară de obiecte astronomice, numite tranzienți radio cu perioadă lungă. Termenul desemnează surse cosmice care emit impulsuri radio repetate la intervale de câteva minute sau ore. Până în prezent, astronomii au identificat aproximativ 12 asemenea obiecte.
Noutatea constă în natura stelei care însoțește pitica albă. În cazurile documentate anterior, sistemele similare conțineau, de regulă, pitice roșii, stele mai mici și mai reci decât Soarele. Este prima dată când asemenea semnale sunt asociate cu o pitică albă aflată pe orbită în jurul unei stele de tip solar.
Furtuni magnetice detectate la peste 5.000 de ani-lumină
Analiza semnalelor a oferit informații și despre activitatea stelei asemănătoare Soarelui. Cercetătorii au identificat indicii ale unor erupții stelare, fenomene provocate de modificări ale câmpurilor magnetice.
Potrivit cercetătoarei Natasha Hurley-Walker, coautoare a studiului, observațiile demonstrează că undele radio pot dezvălui activitatea magnetică a unor stele situate la distanțe foarte mari. Un an-lumină reprezintă distanța parcursă de lumină într-un an, aproximativ 9.460 de miliarde de kilometri.
Descoperirea a fost realizată cu ajutorul radiotelescopului Murchison Widefield Array din Australia. Ulterior, astronomii au folosit radiotelescopul MeerKAT din Africa de Sud pentru localizarea precisă a sursei, iar observațiile efectuate la Observatorul W. M. Keck din Hawaii au permis identificarea stelei asemănătoare Soarelui.
Pentru verificarea rezultatelor, echipa a analizat peste 100 de ore de observații radio.
Cercetătorii consideră că asemenea sisteme ar putea fi mai numeroase decât indică descoperirile actuale, deoarece lumina stelelor strălucitoare poate ascunde piticele albe aflate în apropierea lor. Viitoarele radiotelescoape ale observatorului Square Kilometre Array (SKA), aflate în dezvoltare în Australia și Africa de Sud, ar putea identifica noi surse și ar permite studierea lor cu o precizie mai mare.