Alfred Szabo (n. 16 iulie 1936, Călan, județul Hunedoara – d. 2020) a fost un chimist român, profesor universitar la Universitatea din București, recunoscut pe plan internațional pentru contribuțiile sale în domeniul catalizei eterogene și al catalizatorilor pe bază de oxizi de metale de tranziție.
Date biografice
Alfred Szabo s-a născut la 16 iulie 1936 în orașul Călan, județul Hunedoara. A urmat școala primară la Călan și Lonea, iar studiile gimnaziale la Liceul de Stat Petroșani și Liceul „Decebal” din Deva, pe care l-a absolvit în 1954.
Înainte de a accede la studii universitare, a lucrat timp de doi ani ca tehnician în laboratorul de încercări al Întreprinderii de Construcții Siderurgice și Montaj Călan (1954–1958). Această experiență practică timpurie în mediul industrial i-a imprimat o orientare aplicată, vizibilă ulterior în cercetările sale de cataliza industrială.
Formare și carieră academică
Între 1958 și 1963 a urmat cursurile Facultății de Chimie a Universității din București, secția Chimie Fizică. După absolvire a fost reținut la catedra de profil, parcurgând toate treptele ierarhiei universitare: preparator, asistent, lector, conferențiar până la titlul de profesor universitar, obținut în 1991. În 1973 și-a susținut teza de doctorat și a obținut titlul de doctor în chimie.
Formarea sa internațională s-a desfășurat în două etape distincte. În perioada 1970–1971 a efectuat o specializare de cinci luni la Universitatea Friedrich Schiller din Jena (RDG), în cadrul Laboratorului de Fizică și Chimia Solidului, unde și-a consolidat competențele în caracterizarea structurală a catalizatorilor prin metode spectroscopice avansate. Câțiva ani mai târziu, în 1973–1974, a predat cursul de cataliza eterogenă la Politehnica din Milano și a desfășurat cercetare aplicată în colaborare cu prof. Triffiro și prof. Pasquon, doi dintre cei mai importanți specialiști europeni în cataliza selectivă. Activitatea sa didactică și de cercetare la Catedra de Tehnologie Chimică și Cataliză a Universității din București s-a încheiat odată cu pensionarea, în 2001.
Direcția centrală a cercetărilor sale a vizat cataliza eterogenă, cu accent pe catalizatorii de tip oxid mixt MoO₃-Fe₂O₃, utilizați în reacțiile de oxidare selectivă, în particular oxidarea alcoolului metilic la aldehidă formică.
Din punct de vedere metodologic, a utilizat o gamă largă de tehnici de caracterizare: spectroscopie Mössbauer, spectroscopie IR pentru studiul adsorbției, termogravimetrie de sorbție și măsurători de electroconductivitate. A publicat rezultatele în reviste internaționale de referință, printre care Journal of Catalysis, International Chemical Engineering, Chemical Engineering Science și AIChE Journal.
Recunoaștere internațională
În septembrie 2002, Academia Regală Suedeză de Științe – Comitetul Nobel pentru Chimie i-a adresat o scrisoare oficială, clasificată Strictly Confidential, prin care îl invita să înainteze propuneri de nominalizare pentru Premiul Nobel pentru Chimie pe anul 2003. Documentul a fost semnat de Bengt Nordén (președintele Comitetului) și de membrii Per Ahlberg, Anders Liljas, Gunnar von Heijne, Håkan Wennerström, precum și de secretara Astrid Gräslund.
Dreptul de nominalizare Nobel este acordat unui număr limitat de personalități științifice internaționale. Primirea acestei invitații la un an după pensionare a confirmat recunoașterea operei sale la cel mai înalt nivel al comunității internaționale de chimie.
Operă științifică
Volume
– Catalizatori și principiile catalizei, București, 1980 (în colaborare)
– Cataliza eterogenă. Tratat, București, 1998 (în colaborare)
– Lucrări de procese și aparate în tehnologia chimică (în colaborare)
– Criterii de exploatare optimă a catalizatorilor
Articole științifice (selectiv)
– The structure and phase composition of semiconductor oxide catalysts used for oxidation reactions, International Chemical Engineering, 10, 1974
– Mössbauerspektrometrische Untersuchungen an Mischoxidkatalysatoren, Rev. Roumaine Chim., 16, 1972
– IR-Untersuchungen der Adsorbtion an Mischoxidkatalysatoren, Rev. Roumaine Chim., 17, 1972
– Mecanismul oxidării alcoolului metilic la aldehida formică în prezența catalizatorilor MoO₃-Fe₂O₃, Rev. Roumaine Chim., 28, 1977
– Characterization of MoO₃-Fe₂O₃ catalysts containing admixtures of metal oxides by the method of electroconductivity, Rev. Roumaine Chim., 35, 1990