Ioan Opriș s-a născut în octombrie 1907, în localitatea Ighiu din județul Alba, fiu al lui Vasile și al Sofiei. A fost unul dintre liderii Oastei Domnului la nivel național, deținut politic și misionar activ în aproape toate regiunile țării.
În 1927, la 20 de ani, a luat primul contact cu revistele mișcării creștine. A renunțat la meseria de cârciumar și, timp de doi ani, a locuit în diferite mănăstiri cu intenția de a se călugări. A ajuns la Sibiu, unde l-a cunoscut pe preotul Iosif Trifa, fondatorul Oastei Domnului. Trifa l-a angajat la Librăria Oastei, unde Ioan Opriș se ocupa cu vânzarea cărților, evidența distribuitorilor și participarea la misiuni.
Trifa scria despre el: „Tânărul Ioan Opriș din Ighiel, jud. Alba, după ce a intrat în Oastea Domnului s-a lăsat de meseria de crâșmar și s-a făcut un vestitor al Domnului… A mai atras cu el încă trei tineri.”
La librărie a lucrat alături de Traian Dorz, care i-a consemnat viața în memoriile sale. La începutul anilor 1930 s-a căsătorit cu Sanda. În 1934 s-au mutat la Simeria Veche, unde au deschis o prăvălie sătească.
În 1938 s-a întors la Sibiu. Pe 12 februarie al aceluiași an a murit preotul Iosif Trifa. Ulterior, Ioan Opriș s-a stabilit în Batiz, localitate din zona Călanului, unde a trăit până la sfârșitul vieții. Autoritățile locale l-au amendat în repetate rânduri și l-au purtat din post în post.
A fost anchetat și condamnat de două ori la închisoare pentru apartenența la Oastea Domnului. A continuat să predice și din închisoare.