„A avansa înainte”, „a reveni din nou” și „a colabora împreună” sunt exemple de pleonasm. În fiecare dintre aceste expresii, o informație este repetată inutil prin folosirea unor cuvinte cu sensuri asemănătoare. Pleonasmele apar frecvent în vorbirea obișnuită, dar și în texte scrise. Unele sunt greșeli de exprimare, în timp ce altele sunt acceptate atunci când repetarea are un rol expresiv.
Definiție: Pleonasmul constă în repetarea inutilă a aceleiași idei prin cuvinte sau expresii cu sensuri identice ori apropiate.
Exemplu: „A revenit din nou acasă”.
Formulare recomandată: „A revenit acasă” sau „A venit din nou acasă”.
Ce este pleonasmul?
Potrivit Dicționarului explicativ al limbii române (DEX), pleonasmul este o greșeală de exprimare care constă în folosirea alăturată a unor cuvinte sau expresii ce repetă inutil aceeași idee.
De exemplu, verbul „a reveni” înseamnă, printre altele, „a veni din nou”. În propoziția „El a revenit din nou”, expresia „din nou” repetă o informație cuprinsă deja în sensul verbului.
Pleonasmele apar uneori din necunoașterea sensului exact al unui cuvânt, alteori din neatenție sau din dorința de a accentua o afirmație. Sunt întâlnite mai ales în combinații dintre verbe și adverbe, dar și în grupuri de substantive și adjective.
Exemple de pleonasme frecvente
Unele dintre cele mai cunoscute pleonasme conțin un verb al cărui sens este repetat de cuvântul care îl însoțește.
„A avansa înainte” – verbul „a avansa” exprimă deja ideea de înaintare.
„A reveni din nou” – „a reveni” poate însemna „a veni din nou”.
„A repeta încă o dată” – verbul „a repeta” indică reluarea unei acțiuni.
„A relua din nou” – „a relua” înseamnă a începe sau a face din nou ceva.
„A anticipa dinainte” – „a anticipa” înseamnă a prevedea sau a face ceva înainte de momentul obișnuit.
„A colabora împreună” – verbul „a colabora” presupune deja participarea mai multor persoane la o activitate comună.
„A se bifurca în două” – „a se bifurca” înseamnă a se despărți în două ramuri.
„Mai superior” – adjectivul „superior” exprimă deja o relație de comparație.
În propoziția „Echipa a colaborat împreună la realizarea proiectului”, adverbul „împreună” poate fi eliminat. Putem spune „Echipa a colaborat la realizarea proiectului” sau „Membrii echipei au lucrat împreună la proiect”.
În cazul expresiei „mai superior”, forma recomandată este „superior”. De exemplu, în loc de „Rezultatul este mai superior celui precedent”, spunem „Rezultatul este superior celui precedent” sau „Rezultatul este mai bun decât cel precedent”.
Cum se corectează pleonasmele?
De cele mai multe ori, este suficient să eliminăm termenul care repetă informația. Alteori, propoziția trebuie reformulată pentru a păstra sensul dorit.
Alte pleonasme întâlnite în vorbirea curentă
Repetarea inutilă apare și atunci când sensul unui cuvânt nu este cunoscut în întregime. Expresiile pot părea firești, deși unul dintre termeni nu aduce informații suplimentare.
„A rezuma pe scurt” – „a rezuma” înseamnă a prezenta pe scurt ideile principale.
„Procent la sută” – cuvântul „procent” înseamnă deja „la sută”.
„Hemoragie de sânge” – hemoragia desemnează pierderea sau scurgerea sângelui din vasele sangvine.
„Dar însă” – ambele conjuncții pot exprima aceeași opoziție.
„Primul debut” – debutul reprezintă prima apariție sau prima manifestare într-o activitate.
„A prevedea dinainte” – verbul „a prevedea” indică anticiparea unui eveniment.
În loc de „A făcut un rezumat pe scurt al lucrării”, putem spune „A rezumat lucrarea” sau „A prezentat pe scurt lucrarea”.
Expresia „20 de procente la sută” poate fi înlocuită cu „20 la sută” sau „20 de procente”. Cele două formulări exprimă aceeași valoare.
„A coborî jos” și „a urca sus” sunt pleonasme?
Expresiile „a coborî jos” și „a urca sus” sunt frecvent date ca exemple de pleonasm, deoarece verbele indică deja direcția deplasării. Într-un text informativ, formulările „a coborî” și „a urca” sunt, de regulă, suficiente.
Totuși, asemenea construcții sunt răspândite în limba vorbită și pot fi folosite pentru a accentua direcția unei mișcări. Unele lucrări de lingvistică le consideră expresii tolerate sau acceptate prin uz.
Un exemplu literar cunoscut apare în poemul „Luceafărul” de Mihai Eminescu: „Cobori în jos, luceafăr blând”. Repetarea direcției contribuie aici la expresivitatea versului și nu este tratată ca o simplă neglijență de exprimare.
Sunt acceptate și combinațiile în care precizarea adaugă o informație: „A coborât în pivniță”, „A urcat la etaj” sau „A ieșit în curte”. În aceste propoziții, complementele indică destinația.
Când nu este pleonasmul o greșeală?
Unele repetări sunt folosite intenționat pentru a întări o afirmație. Expresii precum „Am văzut cu ochii mei” și „Am auzit cu urechile mele” sunt consacrate în limba română și pun accentul pe experiența directă a vorbitorului.
În propoziția „Am văzut cu ochii mei ce s-a întâmplat”, referirea la ochi nu aduce o informație necesară despre actul vederii, dar subliniază că persoana a fost martoră la eveniment.
Și expresia „ani de zile” conține o repetare de sens, însă este acceptată în uz. Pleonasmul poate avea un rol stilistic în literatură, în dialoguri sau în exprimarea familiară, fără să fie considerat automat o greșeală.
Care este diferența dintre pleonasm și tautologie?
Pleonasmul și tautologia sunt apropiate, deoarece ambele pot implica repetarea unei informații. Există însă o diferență între exemplele lor obișnuite.
În pleonasmul „a reveni din nou”, sensul verbului este repetat printr-o expresie suplimentară. În tautologia „Legea e lege”, același substantiv apare de două ori, cu funcții gramaticale diferite.
Pleonasm: „A avansa înainte”.
Pleonasm: „A colabora împreună”.
Tautologie: „Legea e lege”.
Tautologie: „Copiii sunt copii”.
Expresia „Legea e lege” poate transmite că regulile trebuie respectate, iar „Copiii sunt copii” poate sugera că anumite comportamente sunt firești la vârsta copilăriei. Ambele au un sens care depinde de context.
Dicționarele apropie uneori pleonasmul de tautologie, deoarece noțiunile se pot suprapune. În explicațiile gramaticale și stilistice, tautologia este asociată frecvent cu reluarea aceluiași termen, iar pleonasmul cu folosirea unor cuvinte diferite care repetă inutil aceeași informație.