Roverul Perseverance al NASA a confirmat prezența carbonului organic complex în două roci sedimentare din craterul Jezero de pe Marte, formate în urmă cu aproximativ 3,2–3,8 miliarde de ani. Analizele arată că materialul s-a păstrat la numai câțiva micrometri sub suprafața rocilor, în ciuda condițiilor care favorizează distrugerea compușilor organici. Descoperirea, prezentată într-un studiu publicat în iunie 2026 în revista științifică „Science Advances” și readusă în atenție la 12 noiembrie, oferă noi informații despre mediile în care ar fi putut exista viață pe planeta Marte.
Cercetătorii au examinat două roci denumite Cheyava Falls și Walhalla Glades, aflate la aproximativ 100 de metri una de cealaltă, în formațiunea geologică Bright Angel. Regiunea se găsește în apropierea unui fost curs de apă care alimenta, cu miliarde de ani în urmă, un lac din craterul Jezero.
Rocile s-au format prin acumularea unor sedimente fine pe fundul apei, care s-au întărit treptat. Asemenea depozite pot păstra urme ale condițiilor de mediu din trecut, inclusiv substanțe organice.
Pentru examinarea lor, specialiștii au folosit instrumentul SHERLOC, instalat pe brațul robotic al roverului Perseverance. Aparatul utilizează un fascicul laser pentru identificarea mineralelor și a compușilor organici, fără a distruge materialul analizat.
Rezultatele au confirmat prezența carbonului macromolecular, alcătuit din rețele complexe de atomi de carbon. Materiale asemănătoare există și pe Pământ, unde pot proveni atât din activitatea organismelor, cât și din procese chimice care nu implică viața.
Cum s-a păstrat materialul organic în rocile marțiene
Una dintre observațiile importante privește adâncimea la care a fost identificat carbonul organic. Materialul se găsește la numai câțiva micrometri sub suprafața expusă a rocilor, la o adâncime mult mai mică decât grosimea unei foi de hârtie.
Pe Marte, radiațiile cosmice și substanțele chimice oxidante pot distruge treptat moleculele organice. Cercetătorii încearcă să stabilească de ce materialul descoperit a rezistat în apropierea suprafeței.
Ashley Murphy, cercetătoare la Planetary Science Institute și coordonatoare a studiului alături de Kyle Uckert, de la Laboratorul de Propulsie cu Reacție al NASA, consideră că materialul ar putea avea o rezistență chimică ridicată sau că a fost protejat de mineralele din jur, inclusiv de argile și de compușii bogați în fier.
Analizele au arătat că o parte din carbonul organic este asociată sedimentelor fine, în timp ce alte acumulări apar în apropierea unor minerale formate ulterior, prin interacțiunea rocilor cu apa. Distribuția sugerează că materialul ar fi putut ajunge în roci în mai multe etape ale istoriei geologice a planetei.
Descoperirea nu demonstrează existența vieții pe Marte
Una dintre rocile analizate, Cheyava Falls, a atras atenția cercetătorilor încă din 2024, când Perseverance a fotografiat pe suprafața sa pete înconjurate de inele întunecate. În septembrie 2025, NASA a anunțat că unele caracteristici ale rocii ar putea reprezenta posibile indicii ale unei activități microbiene străvechi.
Confirmarea carbonului organic oferă informații suplimentare despre compoziția rocii, dar nu stabilește dacă materialul are origine biologică.
Pe Pământ, carbonul macromolecular poate rezulta din descompunerea organismelor, dar și din reacții chimice produse în anumite condiții geologice. Compuși asemănători au fost identificați inclusiv în meteoriți, unde se pot forma fără participarea unor organisme.
Cercetătorii au comparat descoperirile din Jezero cu rezultatele obținute anterior de roverul Curiosity în craterul Gale, situat la aproximativ 3.700 de kilometri distanță. Prezența materialului organic în două regiuni atât de îndepărtate sugerează că asemenea compuși ar fi putut fi răspândiți în lacurile și râurile care existau odinioară pe Marte.
Kyle Uckert consideră că rezultatele întăresc dovezile privind existența unor condiții favorabile vieții în trecutul planetei, fără să clarifice însă originea biologică sau nebiologică a carbonului.
Instrumentele roverelor aflate pe Marte nu pot determina cu certitudine modul în care s-au format compușii identificați. Pentru analize mai amănunțite, specialiștii consideră necesară aducerea probelor pe Pământ, unde ar putea fi examinate cu aparatură de laborator mult mai sensibilă.