Două morminte megalitice descoperite în sudul Spaniei arată că înmormântările colective au continuat să fie practicate în Peninsula Iberică și în epoca bronzului, mai târziu decât se considera anterior. Un studiu publicat la 11 noiembrie 2026 în revista științifică „PLOS One” arată că monumentele funerare de la Capul Trafalgar, în provincia Cádiz, au fost folosite între aproximativ 1875 și 1625 î.Hr. Cercetătorii nu exclud posibilitatea ca ele să fi fost construite în aceeași perioadă, ceea ce ar putea modifica datarea ultimelor monumente megalitice din regiune.
Mormintele au fost descoperite în timpul săpăturilor arheologice desfășurate între 2021 și 2022, sub dunele de nisip de la Capul Trafalgar, în apropierea localității Barbate. Echipa coordonată de Eduardo Vijande-Vila, profesor la Universitatea din Cádiz, a identificat rămășițele a cel puțin 20 de persoane.
Primul mormânt are un coridor din lespezi de piatră care duce spre o cameră funerară săpată în stâncă. Al doilea este de tip tholos, cu o cameră circulară acoperită inițial, cel mai probabil, de o boltă realizată prin suprapunerea unor blocuri de piatră.
Datarea cu radiocarbon a oaselor provenite de la 16 persoane indică folosirea celor două morminte în aceeași perioadă, timp de mai multe generații.
Într-una dintre camere, arheologii au descoperit scheletul unei femei tinere, păstrat în poziția în care a fost îngropată. Alături de ea se aflau doi cercei din aur, mărgele din argint și piatră verde, precum și un pieptene din fildeș. Obiectele sugerează că femeia ocupa un loc important în comunitate, iar materialele folosite indică posibile legături cu regiuni îndepărtate. Fildeșul, de exemplu, ar putea proveni din Africa.
Eduardo Vijande-Vila consideră că păstrarea obiceiului înmormântărilor colective ar putea indica o diferență între comunitățile din zona Cádiz și societățile mai puternic ierarhizate din sud-estul Peninsulei Iberice, precum cele asociate culturii El Argar, unde mormintele individuale deveniseră mai răspândite.
Când au fost construite monumentele?
Una dintre principalele întrebări privește vechimea construcțiilor. În mod obișnuit, mormintele megalitice folosite în epoca bronzului sunt considerate monumente ridicate în perioade anterioare, mai ales în epoca cuprului, și reutilizate de generațiile următoare. La Capul Trafalgar, arheologii nu au identificat până acum materiale funerare mai vechi decât cele datate în epoca bronzului, fapt care ridică posibilitatea ca monumentele să fi fost construite mai târziu.
Interpretarea rămâne însă discutabilă. Leonardo García Sanjuán, profesor de preistorie la Universitatea din Sevilla, consideră că mormintele ar putea proveni din epoca cuprului, chiar dacă rămășițele umane descoperite aparțin unei perioade ulterioare. O explicație posibilă este îndepărtarea unor înmormântări mai vechi pentru a face loc altora.
Pentru a stabili când au fost ridicate monumentele, cercetătorii propun analize suplimentare ale sedimentelor, inclusiv prin metode care pot indica momentul în care particulele minerale au fost expuse ultima dată la lumină.
În paralel, sunt analizate ADN-ul antic și compoziția izotopică a oaselor, pentru a afla mai multe despre alimentația, proveniența și eventualele legături de rudenie dintre persoanele înmormântate. Cercetările sunt îngreunate de deplasarea dunelor de nisip, care acoperă periodic vestigiile, dar le și protejează de eroziune.
Ce sunt monumentele megalitice?
Monumentele megalitice sunt construcții preistorice realizate din blocuri mari de piatră, unele cântărind mai multe tone. Printre cele mai cunoscute se numără dolmenele, folosite în special ca morminte colective, și menhirele, pietre ridicate vertical, uneori grupate în aliniamente sau cercuri. Alte monumente cuprind camere funerare și coridoare construite din lespezi masive.
În Europa, asemenea construcții au apărut în neolitic și au continuat să fie folosite în perioadele următoare. În Peninsula Iberică, numeroase monumente megalitice datează din neolitic și epoca cuprului, unele au rămas în uz și în epoca bronzului.