Marte ar putea avea încă activitate vulcanică, deși pe planetă nu a fost observată nicio erupție în epoca modernă. O echipă internațională de cercetători a identificat concentrații neobișnuite de clorură de hidrogen în atmosfera de deasupra vulcanului Alba Mons, unul dintre cei mai mari de pe Marte. Gazul ar putea proveni din magma aflată sub suprafața planetei, potrivit unui studiu publicat la 4 noiembrie în revista științifică Science Advances.
Descoperirea se bazează pe observațiile realizate de sonda ExoMars Trace Gas Orbiter (TGO), o misiune a Agenției Spațiale Europene (ESA) și a agenției spațiale ruse Roscosmos. Instrumentele sondei au detectat clorură de hidrogen deasupra unor fisuri de pe versanții vulcanului Alba Mons, situat în emisfera nordică a planetei.
Pe Pământ, clorura de hidrogen se numără printre gazele eliberate de vulcani, inclusiv prin fisurile din scoarța terestră. Cercetătorii au detectat substanța și în atmosfera planetei Marte, începând din 2021, dar nu au putut stabili dacă provenea din activitatea vulcanică sau din reacții chimice produse la suprafața planetei.
„Am descoperit că cea mai probabilă origine a clorurii de hidrogen este eliberarea gazelor vulcanice prin fisurile de la suprafață”, a declarat Daniel Mège, cercetător la Centrul de Cercetări Spațiale al Academiei Poloneze de Științe și coautor al studiului, pentru Reuters.
Gazul a fost detectat într-o perioadă neobișnuită
În atmosfera marțiană, concentrația clorurii de hidrogen variază în funcție de anotimp. În mod obișnuit, aceasta crește în timpul iernii din emisfera nordică și scade considerabil vara, fenomen asociat cu circulația prafului și a apei.
Cercetătorii au observat însă concentrații ridicate la începutul verii, în aceeași regiune a vulcanului Alba Mons. Pentru a înțelege originea gazului, au analizat și imagini ale suprafeței realizate de camerele sondelor orbitale.
În apropierea zonelor în care a fost detectată clorura de hidrogen au fost identificate fisuri înguste, unele cu lungimi de sute de metri, precum și modificări ale culorii terenului.
Echipa consideră că gazul ar putea proveni dintr-un rezervor de magmă situat la adâncime. Pe măsură ce magma se ridică și presiunea scade, substanțele dizolvate în aceasta pot fi eliberate sub formă de gaze, care ajung la suprafață prin fisurile scoarței.
O altă ipoteză privește influența temperaturilor. În timpul iernii marțiene, gheața ar putea bloca fisurile, împiedicând eliminarea gazelor. Odată cu încălzirea vremii, gheața trece direct în stare gazoasă, iar gazele acumulate dedesubt ar putea ajunge în atmosferă.
„Descoperirile noastre sugerează că Marte a păstrat suficientă căldură internă pentru a susține activitatea vulcanică până de curând și, posibil, chiar și în prezent”, a declarat Daniel Mège, citat de Agenția Spațială Europeană.
Marte găzduiește cei mai mari vulcani cunoscuți din Sistemul Solar, inclusiv Olympus Mons, care are o înălțime de peste 20 de kilometri. Alba Mons se remarcă prin întinderea sa, fiind cel mai mare vulcan marțian ca suprafață.
Analizele geologice arată că unele regiuni vulcanice ale planetei au cunoscut activitate în urmă cu doar câteva milioane de ani, un interval relativ scurt la scara istoriei geologice. De asemenea, instrumentele misiunii NASA InSight au înregistrat cutremure marțiene care ar putea avea legătură cu procese din interiorul planetei.
Posibile implicații pentru căutarea vieții pe Marte
Descoperirea prezintă interes și pentru cercetările privind posibilitatea existenței vieții microbiene în subsolul marțian.
Dacă sub suprafață se mai află magmă fierbinte, aceasta ar putea încălzi apa din scoarța planetei, creând medii asemănătoare sistemelor hidrotermale de pe Pământ. În asemenea locuri, microorganismele pot supraviețui folosind energia provenită din reacții chimice, fără să depindă de lumina solară.
Daniel Mège consideră că fisurile din regiunea Alba Mons ar putea deveni obiective importante pentru viitoarele misiuni de explorare, întrucât eventualele sisteme hidrotermale subterane ar fi protejate de radiațiile intense și de condițiile extreme de la suprafața planetei.
Studiul, intitulat Enigmatic HCl detections as a potential signature of igneous activity on Mars, a fost realizat de o echipă coordonată de Alexander Trokhimovskiy, de la Institutul de Cercetări Spațiale al Academiei Ruse de Științe, în colaborare cu specialiști din mai multe instituții europene.