Tropaeum Traiani, cunoscut și sub numele de Trofeul lui Traian, este unul dintre cele mai importante monumente romane de pe teritoriul României. Ridicat în anul 109 d.Hr., în apropierea localității Adamclisi din județul Constanța, edificiul comemora victoriile obținute de împăratul Traian în războaiele cu dacii și aliații lor. Construcția, care atingea aproximativ 40 de metri înălțime, era împodobită cu reliefuri reprezentând scene de luptă, soldați romani și războinici învinși. Monumentul vizibil astăzi a fost reconstituit în 1977. Majoritatea sculpturilor originale recuperate de arheologi sunt păstrate la Muzeul Arheologic din Adamclisi.
Trofeul se află pe un platou din sudul Dobrogei, la aproximativ 60 de kilometri de Constanța. La mică distanță de el au fost descoperite vestigiile unui altar funerar și ale unui mausoleu, iar la circa un kilometru și jumătate se întind ruinele orașului roman Tropaeum Traiani. Monumentele aparțin unor etape diferite ale prezenței romane în regiune. Datarea și semnificația unora dintre ele continuă să fie discutate de istorici.
Războaiele daco-romane și ridicarea monumentului
Istoria Tropaeum Traiani este legată de campaniile militare desfășurate de împăratul Traian împotriva regatului dac condus de Decebal, în anii 101–102 și 105–106 d.Hr.
În timpul primului război, dacii și aliații lor au atacat provincia romană Moesia Inferior, la sud de Dunăre. Ofensiva urmărea să determine retragerea unei părți a trupelor romane care înaintau spre centrul regatului dac.
Traian a intervenit cu armata în regiune, unde au avut loc mai multe confruntări.
Romanii au obținut victoria, dar luptele au provocat pierderi importante. Unele dintre monumentele funerare descoperite ulterior în apropierea trofeului au fost puse în legătură cu militarii căzuți în confruntările din regiune.
După încheierea celui de-al doilea război dacic, în anul 106, și transformarea unei părți a fostului regat al lui Decebal în provincie romană, Traian a inițiat construirea unor monumente dedicate victoriilor sale.
La Roma a fost ridicată Columna lui Traian, inaugurată în anul 113. În Dobrogea, monumentul de la Adamclisi a fost atestat în anul 109.
Data construcției este bine documentată, însă evenimentele militare reprezentate pe reliefurile sale au primit interpretări diferite. Majoritatea cercetătorilor le asociază cu războaiele lui Traian, în special cu luptele din Moesia Inferior din anii 101–102.
În privința altarului funerar și a mausoleului din apropiere, au fost propuse și datări mai vechi, legate de confruntările dintre romani și daci din timpul împăratului Domițian, la sfârșitul secolului I d.Hr.
Arhitectura și sculpturile monumentului
Tropaeum Traiani avea o construcție circulară, cu un diametru de aproximativ 40 de metri. Partea centrală a monumentului era construită din piatră și mortar.
Edificiul se sprijinea pe o platformă cu trepte concentrice. Deasupra corpului cilindric se ridica un acoperiș conic, placat cu elemente de piatră dispuse asemenea solzilor. În vârf se afla un soclu hexagonal, care susținea o sculptură monumentală alcătuită din arme și piese de echipament militar.
De la această reprezentare provine și numele construcției. În lumea romană, un tropaeum era un monument ridicat pentru comemorarea unei victorii, inspirat din obiceiul de a expune armele capturate de la adversari.
Trofeul de la Adamclisi înfățișa o armură, scuturi și alte piese de echipament, dispuse în jurul unui suport central. La baza sculpturii se aflau trei personaje captive: un bărbat cu mâinile legate la spate și două femei așezate. Figurile simbolizau înfrângerea populațiilor împotriva cărora luptaseră romanii.
Partea cea mai elaborată a monumentului era decorul corpului cilindric, alcătuit din 54 de metope – plăci dreptunghiulare de calcar pe care au fost sculptate scene figurative.
Reliefurile prezentau confruntări între soldați romani și războinici din populațiile adversare, scene cu prizonieri și reprezentări ale unor civili. În unele imagini apar militari călare, în altele sunt înfățișați infanteriști înarmați cu săbii, lănci și scuturi.
Împăratul Traian este reprezentat în mai multe scene, alături de soldați și personaje care par să facă parte din conducerea armatei.
Identificarea adversarilor Romei se bazează în principal pe îmbrăcăminte și armament. Unele personaje poartă pantaloni și tunici, iar câțiva războinici sunt înarmați cu săbii curbate, asociate frecvent cu dacii. Alte reprezentări au fost puse în legătură cu sarmații, care au participat la conflictele de la Dunărea de Jos.
Metopele au dimensiuni și compoziții diferite. Unele prezintă confruntări între câteva personaje, în timp ce altele înfățișează grupuri de militari sau captivi. Stilul sculpturilor este mai puțin elaborat decât cel al reliefurilor de pe Columna lui Traian, deși ambele monumente aparțin aceleiași perioade.
Din cele 54 de metope inițiale, 48 se păstrează în colecția Muzeului Arheologic din Adamclisi.
Ordinea în care erau montate reliefurile pe monumentul antic nu a putut fi stabilită cu certitudine. Reconstituirile propuse de arheologi diferă în privința succesiunii scenelor și a interpretării lor.
Pe soclul hexagonal care susținea trofeul se afla o inscripție monumentală în limba latină, din care s-au recuperat mai multe fragmente.
Textul începea cu formula „Marti Ultori”, adică „Lui Marte Răzbunătorul”.
Altarul funerar și mausoleul
La aproximativ 250 de metri de monumentul triumfal au fost descoperite vestigiile unui altar funerar de mari dimensiuni.
Construcția avea o bază rectangulară și cuprindea inscripții cu numele unor militari romani morți în luptă. Fragmentele păstrate menționează soldați din mai multe unități ale armatei imperiale.
Cercetătorii au încercat să estimeze numărul persoanelor comemorate pornind de la dimensiunile altarului și de la suprafața ocupată de inscripții. Unele reconstituiri au avansat cifra de aproximativ 3.800 de militari, însă nu există un bilanț sigur al victimelor.
Nici momentul construirii altarului nu este stabilit definitiv. Deși a fost asociat frecvent cu luptele din timpul lui Traian, o parte dintre istorici consideră că ar putea comemora soldați căzuți într-o campanie anterioară, din vremea lui Domițian.
În apropiere au fost cercetate și rămășițele unui mausoleu, ascunse inițial sub o movilă de pământ. Săpăturile au identificat structuri de piatră dispuse concentric și urmele unei construcții funerare.
Mausoleul a fost pus în legătură cu înmormântarea unui comandant roman, posibil mort în confruntările militare din Dobrogea. Nu a fost identificată însă o inscripție care să confirme numele persoanei pentru care a fost ridicat.
Orașul roman Tropaeum Traiani
La aproximativ un kilometru și jumătate de monument se află ruinele orașului Tropaeum Traiani.
Așezarea era situată în apropierea unor drumuri care legau Dunărea de restul Dobrogei. În primele decenii ale secolului al II-lea, aici s-au stabilit veterani ai armatei romane și locuitori proveniți din diferite regiuni ale imperiului.
Orașul a crescut treptat, ajungând să dețină statutul de municipium. Inscripțiile descoperite atestă existența unor magistrați locali și a instituțiilor prin care era administrată comunitatea.
Locuitorii se ocupau cu agricultura, creșterea animalelor, comerțul și diferite meșteșuguri. Săpăturile au scos la lumină locuințe, ateliere, obiecte de uz casnic și fragmente de ceramică.
În secolul al III-lea, Tropaeum Traiani a fost afectat de incursiunile populațiilor care au atacat teritoriile romane de la Dunărea de Jos. O parte dintre clădirile orașului au fost distruse sau abandonate.
La începutul secolului al IV-lea, în timpul împăraților Constantin cel Mare și Licinius, fortificațiile au fost reconstruite.
O inscripție descoperită la poarta de est arată că lucrările de reconstruire a cetății s-au încheiat în anul 316 d.Hr. Zidurile au fost refăcute și consolidate cu turnuri de apărare, iar porțile au fost fortificate.
Au fost refăcute și străzile, precum și mai multe clădiri publice. Orașul avea o rețea de alimentare cu apă și canale pentru evacuarea apelor uzate. Multe dintre ruinele păstrate până astăzi datează din această perioadă, când Tropaeum Traiani făcea parte din provincia romană Scythia.
În secolele V–VI, creștinismul a ocupat un loc tot mai important în viața comunității. Arheologii au descoperit mai multe bazilici, printre care bazilica forensis, bazilica de marmură, bazilica cu cisternă și bazilica cu transept.
Edificiile au fost ridicate în etape diferite și prezintă particularități arhitecturale care reflectă transformările orașului.
Așezarea a continuat să fie locuită până spre sfârșitul secolului al VI-lea și începutul secolului al VII-lea.
Descoperirea monumentului și primele cercetări arheologice
În secolul al XIX-lea, monumentul de la Adamclisi era în ruină. Din construcția originală se mai păstra partea interioară din zidărie, înconjurată de blocuri de piatră și fragmente sculptate. Alte piese au fost descoperite ulterior, în timpul săpăturilor arheologice.
Cercetările sistematice au început în 1882, sub conducerea istoricului Grigore Tocilescu, directorul Muzeului Național de Antichități din București. Până în 1890, echipa sa a cercetat monumentul triumfal, altarul funerar și mausoleul, recuperând numeroase sculpturi și elemente arhitecturale.
La lucrări au participat și specialiști străini, printre care arheologul austriac Otto Benndorf și arhitectul Georg Niemann, care au contribuit la studierea monumentului și la reconstituirea aspectului său original.
În 1891, Tocilescu a început să cerceteze și cetatea romană din apropiere. Săpăturile au scos la lumină porțiuni ale zidurilor de apărare, porțile cetății, strada principală și mai multe clădiri.
După moartea lui Tocilescu, în 1909, cercetările au fost continuate de George Murnu, iar mai târziu au fost reluate de arheologul Paul Nicorescu.
În 1968 au început noi campanii de săpături, atât la monumentul triumfal, cât și în cetatea romană. Printre arheologii implicați s-au numărat Ion Barnea, Alexandru Barnea, Radu Florescu și Adrian Rădulescu. Au fost cercetate locuințe, bazilici și alte clădiri, fiind recuperate inscripții și numeroase obiecte care oferă informații despre istoria orașului.
Reconstituirea Tropaeum Traiani în 1977
De-a lungul secolelor, monumentul și-a pierdut o mare parte din placajul de piatră și din decorațiile sculptate. Au rămas în picioare zidurile interioare, în jurul cărora s-au găsit numeroase blocuri desprinse din construcție, unele cu reliefuri deteriorate.
După săpăturile conduse de Grigore Tocilescu, arheologii și arhitecții au elaborat primele propuneri de reconstituire. Pentru a stabili cum arăta monumentul în Antichitate, au studiat fragmentele recuperate, dimensiunile construcției și alte monumente romane asemănătoare.
În anii 1970 a fost adoptat un proiect bazat în principal pe cercetările arheologului Radu Florescu. Zidăria originală a fost păstrată, iar partea exterioară a monumentului a fost reconstruită. Lucrările s-au încheiat în 1977. Tropaeum Traiani a fost inaugurat la 28 mai, în același an.
Pe monument au fost montate copii ale metopelor și ale celorlalte sculpturi, pentru a proteja piesele originale.
Aspectul actual al monumentului se bazează pe reconstituirile propuse de specialiști. Unele detalii rămân însă incerte, în special ordinea în care erau așezate inițial metopele și forma anumitor elemente decorative din partea superioară.
Inaugurat în 1977, Muzeul Arheologic din Adamclisi păstrează sculpturile originale ale monumentului Tropaeum Traiani, înlocuite cu copii în timpul reconstituirii. Muzeul este administrat de Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța.
Printre cele mai importante exponate se numără cele 48 de metope păstrate, decorate cu scene de luptă și reprezentări ale soldaților romani și ale adversarilor lor. Colecția cuprinde și fragmente din frizele monumentului, din sculptura care îl încorona, precum și din inscripția dedicată împăratului Traian.
Sunt expuse și piese descoperite la altarul funerar și în cetatea romană din apropiere, printre care inscripții, stele funerare, vase ceramice, amfore, unelte și podoabe. Obiectele provin din locuințe, clădiri publice și alte construcții cercetate de arheologi.