Arheologii au descoperit în Sudan un atelier vechi de aproximativ 2.700 de ani, în care erau realizate podoabe și figurine destinate inclusiv mormintelor regale. Atelierul se afla în apropierea unui templu din regiunea anticului oraș Napata, unul dintre principalele centre ale Regatului Kush. Cercetătorii consideră că producția era supravegheată de autoritatea regală, potrivit unui studiu publicat luni, 19 octombrie, în revista științifică Antiquity.
Cercetările au fost coordonate de Rennan Lemos, de la Universitatea Durham din Marea Britanie, și Kathryn Howley, de la Universitatea New York. Săpăturile s-au desfășurat între 2018 și 2020, în apropierea templului de la Sanam, construit în secolul al VII-lea î.Hr., în timpul domniei regelui Taharqo.
Napata se afla în Nubia, o regiune istorică întinsă de-a lungul Nilului, pe teritoriul actualului Sudan și al sudului Egiptului. Orașul a fost un important centru politic și religios al Regatului Kush, ai cărui conducători au stăpânit și Egiptul în secolele VIII–VII î.Hr.
Mărgele și figurine funerare, descoperite în atelier
Arheologii au identificat trei gropi folosite pentru arderea obiectelor, două bazine construite din cărămizi de lut și numeroase resturi rămase în urma prelucrării materialelor.
Printre descoperiri se numără sute de mărgele, fragmente de vase, scoici și piese din faianță antică. Spre deosebire de faianța ceramică modernă, materialul folosit în Egiptul și Nubia antică era obținut dintr-un amestec bogat în silice, care, după ardere, căpăta o suprafață lucioasă, asemănătoare sticlei. Predominau nuanțele de albastru, verde și alb.
Una dintre piesele descoperite este o figurină funerară numită shabti. Asemenea statuete erau depuse în mormintele din Egiptul și Nubia antică, deoarece oamenii credeau că puteau îndeplini diferite munci în locul persoanei decedate, în viața de apoi.
Cercetătorii au găsit și o matriță utilizată la confecționarea figurinelor. Potrivit autorilor studiului, atelierul producea asemenea obiecte pentru necropola regală de la Nuri, un complex funerar cu piramide în care au fost înmormântați mai mulți conducători ai Regatului Kush.
De ce funcționa atelierul lângă un templu
Amplasarea instalațiilor de producție lângă templul de la Sanam a atras atenția arheologilor. Fabricarea faianței necesita temperaturi ridicate și genera fum, motiv pentru care asemenea ateliere erau amenajate adesea la marginea așezărilor egiptene.
La Sanam, activitatea meșteșugărească se desfășura însă în apropierea unui important centru religios.
Potrivit lui Rennan Lemos, descoperirea sugerează că templul avea și un rol economic, fiind implicat în producerea unor obiecte aflate sub controlul autorităților.
În Regatul Kush, templele aveau legături strânse cu familia regală și participau la administrarea resurselor. Amplasarea atelierului ar putea indica faptul că producția de obiecte prețioase era supravegheată de conducători.
Meșteșugarii foloseau scoici aduse din regiunea Mării Roșii
Analiza materialelor a arătat că meșteșugarii nubieni foloseau o tehnică diferită de cea întâlnită în Egipt.
Fabricarea faianței necesita și o sursă de calciu, obținută de obicei din calcar. Deoarece roca era greu de găsit în multe regiuni ale Sudanului, lucrătorii de la Sanam par să fi folosit scoici mărunțite.
Cercetătorii consideră că acestea proveneau din regiunea Mării Roșii, aflată la mare distanță de valea Nilului. Transportul materialelor presupunea existența unor legături comerciale între cele două regiuni.
Potrivit lui Lemos, folosirea scoicilor arată că meșteșugarii nubieni au adaptat tehnicile cunoscute din Egipt la resursele disponibile în propriul teritoriu.
Regatul Kush, condus de regi care au stăpânit și Egiptul
În secolul al VIII-lea î.Hr., conducătorii Regatului Kush au cucerit Egiptul și au întemeiat dinastia a XXV-a, cunoscută și sub numele de dinastia nubiană.
Taharqo, care a domnit în prima jumătate a secolului al VII-lea î.Hr., a fost unul dintre cei mai cunoscuți regi ai dinastiei. În timpul său au fost construite și extinse numeroase temple.
Autorii studiului sugerează că producerea podoabelor și a obiectelor funerare reprezenta una dintre activitățile prin care conducătorii Regatului Kush își exercitau autoritatea economică.
În Egipt, puterea regală se baza în mare măsură pe administrarea terenurilor agricole și a recoltelor. În Regatul Kush, controlul asupra producției și distribuirii obiectelor prețioase ar fi putut avea o importanță mai mare.
Figurinele funerare realizate la Sanam erau destinate inclusiv membrilor familiei regale, iar cercetătorii consideră că accesul la asemenea obiecte putea fi restrâns.