Anna Stepanovna Politkovskaia (30 august 1958, New York, Statele Unite – 7 octombrie 2006, Moscova, Rusia) a fost o jurnalistă și scriitoare rusă, cunoscută pentru investigațiile despre războaiele din Cecenia și încălcarea drepturilor omului. A lucrat la publicațiile „Izvestia”, „Obșceaia Gazeta” și „Novaia Gazeta”, unde a documentat abuzuri comise de militari și de forțele de securitate. A fost asasinată la Moscova, la vârsta de 48 de ani. Șase persoane au fost condamnate pentru implicare în crimă, dar ancheta nu a stabilit cine a comandat asasinatul.
Familia, studiile și începuturile carierei
Anna Politkovskaia s-a născut la New York, la 30 august 1958, cu numele Anna Stepanovna Mazepa. Părinții săi erau diplomați sovietici și lucrau la reprezentanța Uniunii Sovietice pe lângă Organizația Națiunilor Unite.
Familia s-a întors ulterior la Moscova, unde Anna și-a continuat studiile. În 1980 a absolvit Facultatea de Jurnalism a Universității de Stat „M. V. Lomonosov”.
Și-a început cariera în presa sovietică. Între 1982 și 1993 a lucrat la mai multe publicații, printre care cotidianul „Izvestia”, ziarul „Vozdușnîi Transport” și „Megapolis-Express”. A colaborat și cu editura „Paritet”.
În 1994, Politkovskaia a început să lucreze la săptămânalul „Obșceaia Gazeta”. Aici a fost reporter, editorialist și redactor al secției dedicate incidentelor și situațiilor de urgență.
A scris despre condițiile din spitale și instituții de asistență socială, despre problemele persoanelor vârstnice și despre dificultățile întâmpinate de cetățeni în relația cu autoritățile. A rămas la publicație până în 1999.
În iunie 1999, Anna Politkovskaia a intrat în redacția „Novaia Gazeta”, ziar independent fondat la Moscova în 1993 de un grup de jurnaliști proveniți de la „Komsomolskaia Pravda”.
Publicația era condusă de Dmitri Muratov și realiza investigații despre corupție, serviciile de securitate și activitatea instituțiilor statului rus.
Politkovskaia a devenit corespondent special și a rămas la Novaia Gazeta până la moarte.
La scurt timp după angajare, a început să călătorească în Caucazul de Nord, unde tensiunile dintre autoritățile ruse și grupările separatiste continuau să provoace confruntări armate.
A vizitat localități afectate de lupte, spitale și tabere de refugiați din Cecenia, Daghestan și Ingușetia. Reportajele sale se bazau în mare parte pe mărturii culese direct de la persoanele implicate în evenimente.
Investigațiile despre războaiele din Cecenia
Rusia a intervenit militar în Cecenia în decembrie 1994, după ce autoritățile republicii separatiste au refuzat să recunoască puterea federală de la Moscova. Primul război s-a încheiat în 1996, prin retragerea trupelor ruse și încheierea unui acord care a amânat soluționarea statutului regiunii.
În 1999 a izbucnit un nou conflict. Armata rusă a revenit în Cecenia, iar operațiunile militare au provocat numeroase victime și distrugeri. Mii de locuitori și-au părăsit casele, refugiindu-se în republicile învecinate.
Anna Politkovskaia a relatat despre bombardamente, dispariții forțate și tratamentul aplicat civililor de către militari și membrii forțelor de securitate.
În septembrie 2001, Novaia Gazeta a publicat investigația „Liudi iscezaiușcie” („Oameni care dispar”), despre cazul lui Zelimhan Murdalov, un tânăr cecen reținut în ianuarie 2001 de membri ai unei unități speciale de poliție din regiunea Hantî-Mansiisk.
Murdalov a dispărut după reținere. Politkovskaia a discutat cu familia sa și a cercetat împrejurările în care a fost interogat de polițiști.
Investigația a atras atenția asupra ofițerului Serghei Lapin, suspectat de implicare în torturarea tânărului. În martie 2005, Lapin a fost condamnat la 11 ani de închisoare pentru infracțiuni comise împotriva unor civili ceceni.
Jurnalista a scris și despre administrația cecenă instalată cu sprijinul Moscovei. A criticat activitatea lui Ahmat Kadîrov și, ulterior, cea a forțelor de securitate controlate de fiul acestuia, Ramzan Kadîrov.
Politkovskaia a criticat și politica președintelui Vladimir Putin, considerând că autoritățile federale nu investigau corespunzător abuzurile semnalate în Cecenia.
Amenințările și plecarea temporară din Rusia
Investigațiile din Cecenia au adus-o în conflict cu membri ai forțelor de securitate și cu reprezentanți ai administrației.
În februarie 2001, Politkovskaia a fost reținută de militari ruși în districtul Vedeno. Aceștia au acuzat-o că se afla în regiune fără acreditarea necesară.
Potrivit mărturiei jurnalistei, a fost ținută timp de trei zile într-o groapă, fără hrană și apă. A relatat că un ofițer a amenințat-o cu împușcarea.
Câteva luni mai târziu, după publicarea investigației despre dispariția lui Zelimhan Murdalov, a început să primească amenințări cu moartea.
Unul dintre cei care au amenințat-o a fost ofițerul Serghei Lapin, despre care a scris în legătură cu dispariția tânărului cecen.
În toamna anului 2001, jurnalista a plecat temporar la Viena, în Austria. S-a întors la Moscova în decembrie și și-a reluat activitatea. A continuat să călătorească în Cecenia, deși accesul jurnaliștilor în anumite zone era restricționat, iar amenințările nu au încetat.
Criza ostaticilor de la teatrul Dubrovka din Moscova
În octombrie 2002, Anna Politkovskaia a participat la negocierile din timpul crizei ostaticilor de la teatrul Dubrovka din Moscova.
La 23 octombrie, un grup de militanți ceceni înarmați a ocupat centrul teatral în timpul spectacolului muzical „Nord-Ost”. Peste 900 de spectatori și membri ai personalului au fost luați ostatici. Atacatorii cereau retragerea trupelor ruse din Cecenia.
Politkovskaia se număra printre persoanele cu care militanții acceptau să discute. Jurnalista era cunoscută pentru reportajele sale despre conflict și pentru contactele stabilite în regiune.
La 25 octombrie a intrat în clădire împreună cu Roman Șleinov, coleg la Novaia Gazeta. Cei doi au reușit să ducă apă și sucuri pentru persoanele ținute ostatice.
Politkovskaia a încercat să obțină permisiunea de a aduce și hrană, pături și produse de igienă, dar solicitările au fost acceptate doar parțial.
Criza s-a încheiat la 26 octombrie, când forțele speciale ruse au introdus un gaz incapacitант în sistemul de ventilație și au pătruns în clădire.
Toți atacatorii au fost uciși. Intervenția a provocat însă și moartea a peste 120 de ostatici, mulți dintre ei afectați de gazul folosit de forțele de ordine.
Modul în care autoritățile au organizat evacuarea și asistența medicală a fost ulterior criticat de familiile victimelor și de organizațiile pentru drepturile omului.
Politkovskaia a continuat să scrie despre tragedie și despre încercările familiilor de a obține explicații privind moartea celor apropiați.
Criza de la Beslan și suspiciunile de otrăvire
La 1 septembrie 2004, un grup înarmat a atacat Școala nr. 1 din Beslan, oraș din republica rusă Osetia de Nord.
Peste 1.000 de persoane, majoritatea copii, părinți și cadre didactice, au fost luate ostatice în timpul festivității de deschidere a anului școlar.
Politkovskaia a încercat să ajungă la Beslan pentru a participa la negocierile privind eliberarea ostaticilor, așa cum a procedat cu doi ani înainte, la Moscova.
După ce a întâmpinat dificultăți în găsirea unui zbor, a urcat într-un avion care se îndrepta spre Rostov-pe-Don, de unde intenționa să își continue călătoria.
În timpul zborului, după ce a băut o ceașcă de ceai, jurnalista s-a simțit rău și și-a pierdut cunoștința. La aterizare a fost transportată la spital.
Dmitri Muratov, redactorul-șef al Novaia Gazeta, a declarat că existau suspiciuni de otrăvire. Politkovskaia nu a mai putut ajunge la Beslan.
Criza s-a încheiat la 3 septembrie, după o intervenție a forțelor ruse. Potrivit bilanțului oficial, au murit 334 de persoane, dintre care 186 de copii.
Jurnalista a criticat ulterior modul în care autoritățile au gestionat operațiunea și restricțiile impuse reporterilor care încercau să relateze despre evenimente.
Cărți și activitatea publicistică
Anna Politkovskaia a publicat mai multe volume bazate pe reportajele și investigațiile sale din Cecenia.
În 2001 a apărut „A Dirty War: A Russian Reporter in Chechnya”, o carte despre război, situația refugiaților și abuzurile comise asupra populației civile.
Doi ani mai târziu a publicat „A Small Corner of Hell: Dispatches from Chechnya”. Volumul reunește relatări despre viața oamenilor din regiune, operațiunile militare și consecințele conflictului asupra familiilor.
În 2004 a apărut „Putin’s Russia: Life in a Failing Democracy”, în care jurnalista a analizat critic sistemul politic rus din primii ani ai președinției lui Vladimir Putin.
Politkovskaia a publicat articole și în presa internațională, inclusiv în ziarul britanic „The Guardian”.
După moartea sa, în 2007, a apărut volumul „A Russian Diary: A Journalist’s Final Account of Life, Corruption, and Death in Putin’s Russia”.
Cartea cuprinde însemnări despre viața politică și socială din Rusia între 2003 și 2005, alegerile prezidențiale, conflictul din Cecenia și criza ostaticilor de la Beslan.
Asasinarea din 7 octombrie 2006
La 7 octombrie 2006, Anna Politkovskaia a fost împușcată în liftul imobilului în care locuia, pe strada Lesnaia din Moscova.
Avea 48 de ani. Corpul său a fost descoperit în aceeași zi. Anchetatorii au găsit la locul crimei un pistol și mai multe tuburi de cartușe.
Asasinatul a avut loc în ziua în care președintele Vladimir Putin împlinea 54 de ani, o coincidență remarcată atunci în presa internațională.
În momentul morții, Politkovskaia lucra la o nouă investigație despre presupuse cazuri de tortură în Cecenia.
Dmitri Muratov a declarat că jurnalista urma să predea articolul pentru publicare. Materialul conținea acuzații privind activitatea unor membri ai forțelor de securitate cecene.
Crima a provocat reacții internaționale. Organizațiile Committee to Protect Journalists, Reporteri fără Frontiere și alte asociații pentru apărarea libertății presei au cerut identificarea tuturor persoanelor implicate.
La Moscova și în mai multe capitale europene au fost organizate manifestații în memoria jurnalistei.
Anna Politkovskaia a fost înmormântată la 10 octombrie 2006, în Cimitirul Troiekurovskoe din Moscova.
Ancheta și condamnarea participanților la asasinat
Ancheta privind moartea Annei Politkovskaia a durat mai mulți ani. Mai multe persoane au fost arestate și trimise în judecată, însă primele procese nu au dus la condamnări definitive.
În februarie 2009, trei dintre inculpați au fost achitați de un juriu din Moscova. Curtea Supremă a Rusiei a anulat ulterior verdictul și a dispus rejudecarea cauzei.
În mai 2011 a fost arestat Rustam Mahmudov, suspectat că a împușcat-o pe jurnalistă.
În decembrie 2012, fostul ofițer de poliție Dmitri Pavliucenkov a fost condamnat la 11 ani de închisoare pentru implicarea în pregătirea crimei.
La 20 mai 2014, un juriu din Moscova a declarat vinovate alte cinci persoane. Sentințele au fost pronunțate la 9 iunie.
Rustam Mahmudov, identificat drept autorul împușcăturilor, și unchiul său, Lom-Ali Gaitukaev, considerat unul dintre organizatori, au primit pedepse cu închisoarea pe viață.
Alți trei inculpați, Ibraghim Mahmudov, Djabrail Mahmudov și fostul polițist Serghei Hadjikurbanov, au fost condamnați la pedepse cuprinse între 12 și 20 de ani de închisoare.
Cu toate acestea, anchetatorii nu au stabilit cine a comandat asasinatul. Familia jurnalistei și conducerea Novaia Gazeta au criticat în repetate rânduri faptul că investigația nu a elucidat acest mister.
La 17 iulie 2018, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a pronunțat o hotărâre în cauza „Mazepa și alții împotriva Rusiei”.
Judecătorii au constatat că autoritățile ruse nu au luat toate măsurile necesare pentru identificarea persoanei sau persoanelor care au comandat asasinatul. Instanța a stabilit încălcarea articolului 2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care protejează dreptul la viață.
La 7 octombrie 2021, la 15 ani de la crimă, s-a împlinit termenul general de prescripție.
În noiembrie 2023, presa rusă a relatat că Serghei Hadjikurbanov, condamnat la 20 de ani de închisoare pentru participarea la asasinat, a fost grațiat după ce a luptat în Ucraina.
Avocatul său a confirmat că acesta s-a înrolat în timpul executării pedepsei și a primit ulterior grațierea.
Premii și distincții
Anna Politkovskaia a primit numeroase premii pentru activitatea jurnalistică și pentru investigațiile privind încălcarea drepturilor omului.
În 2000, Uniunea Jurnaliștilor din Rusia i-a acordat distincția „Penița de Aur a Rusiei”, pentru reportajele despre cel de-al Doilea Război Cecen.
În 2002 a primit premiul „Courage in Journalism” din partea International Women’s Media Foundation, organizație care sprijină femeile din jurnalism.
În același an a fost recompensată de organizația britanică Index on Censorship pentru apărarea libertății de exprimare.
În 2003, Adunarea Parlamentară a Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa i-a acordat Premiul pentru Jurnalism și Democrație, în semn de recunoaștere a investigațiilor sale despre situația drepturilor omului în Cecenia.
În 2004, Politkovskaia a primit Premiul Olof Palme, împreună cu activiștii ruși Liudmila Alexeeva și Serghei Kovalev.
La 30 martie 2007, UNESCO a anunțat acordarea postumă a Premiului mondial Guillermo Cano pentru Libertatea Presei. Era prima dată când distincția revenea unei persoane decedate.
În octombrie 2021, Dmitri Muratov, fostul său redactor-șef de la Novaia Gazeta, a primit Premiul Nobel pentru Pace împreună cu jurnalista filipineză Maria Ressa.
La ceremonia de la Oslo, Muratov a dedicat premiul colegilor săi uciși, printre care și Anna Politkovskaia.
Comemorarea a 20 de ani de la asasinat
La 7 octombrie 2026 s-au împlinit 20 de ani de la asasinarea Annei Politkovskaia.
La Moscova au fost organizate acțiuni de comemorare, la imobilul de pe strada Lesnaia, unde jurnalista a locuit și a fost ucisă.
Placa memorială de pe clădire a fost distrusă în ianuarie 2026. O grupare neonazistă a revendicat distrugerea, ulterior un bărbat a fost amendat de justiția rusă pentru incident.
Activiștii au montat mai multe plăci provizorii, care au fost îndepărtate sau distruse în repetate rânduri. La aniversarea din octombrie, pe fațada clădirii a fost amplasată din nou o placă comemorativă.
În redacția Novaia Gazeta din Moscova sunt păstrate obiecte personale ale jurnalistei, documente și materiale referitoare la ancheta asasinatului. Biroul la care a lucrat a fost păstrat ca spațiu memorial.
La 7 octombrie 2026, Ministerul francez al Afacerilor Externe a publicat o declarație în memoria jurnalistei, cerând autorităților ruse să îi identifice și să îi aducă în fața justiției pe toți cei responsabili pentru asasinat.
Uniunea Europeană și statele membre ale Media Freedom Coalition au transmis mesaje asemănătoare, amintind că persoana care a comandat crima nu a fost identificată.
Cronologie
- 1958 – Se naște la 30 august, la New York, într-o familie de diplomați sovietici.
- 1980 – Absolvă Facultatea de Jurnalism a Universității de Stat „M. V. Lomonosov” din Moscova.
- 1982–1993 – Lucrează pentru mai multe publicații sovietice și rusești, printre care „Izvestia”, „Vozdușnîi Transport” și „Megapolis-Express”.
- 1994 – Începe să lucreze la săptămânalul „Obșceaia Gazeta”, unde se ocupă de probleme sociale și situații de urgență.
- 1999 – În iunie devine corespondent special al Novaia Gazeta și începe să relateze din Cecenia.
- 2000 – Primește distincția „Penița de Aur a Rusiei” din partea Uniunii Jurnaliștilor din Rusia.
- 2001 – În februarie este reținută timp de trei zile de militari ruși în districtul Vedeno din Cecenia.
- 2001 – Publică investigația despre dispariția lui Zelimhan Murdalov. După primirea unor amenințări cu moartea, pleacă temporar la Viena.
- 2001 – Publică volumul „A Dirty War: A Russian Reporter in Chechnya”.
- 2002 – În octombrie participă la negocierile din timpul crizei ostaticilor de la teatrul Dubrovka din Moscova.
- 2002 – Primește premiul „Courage in Journalism” din partea International Women’s Media Foundation.
- 2003 – Publică volumul „A Small Corner of Hell: Dispatches from Chechnya” și primește Premiul OSCE pentru Jurnalism și Democrație.
- 2004 – În septembrie, în drum spre Beslan, se îmbolnăvește grav după ce bea ceai în avion. Colegii săi suspectează o tentativă de otrăvire.
- 2004 – Publică volumul „Putin’s Russia: Life in a Failing Democracy” și primește Premiul Olof Palme.
- 2006 – La 7 octombrie este asasinată în liftul imobilului în care locuia, la Moscova.
- 2006 – La 10 octombrie este înmormântată în Cimitirul Troiekurovskoe din Moscova.
- 2007 – Apare postum volumul „A Russian Diary”.
- 2007 – UNESCO îi acordă postum Premiul mondial Guillermo Cano pentru Libertatea Presei.
- 2009 – Un juriu din Moscova achită trei persoane acuzate de implicare în asasinat. Verdictul este anulat ulterior de Curtea Supremă.
- 2011 – Rustam Mahmudov, suspectat că a împușcat-o pe jurnalistă, este arestat.
- 2012 – Fostul ofițer de poliție Dmitri Pavliucenkov este condamnat la 11 ani de închisoare pentru implicare în pregătirea crimei.
- 2014 – La 9 iunie sunt condamnați cinci participanți la asasinat. Rustam Mahmudov și Lom-Ali Gaitukaev primesc închisoare pe viață.
- 2018 – La 17 iulie, Curtea Europeană a Drepturilor Omului constată deficiențe în ancheta privind identificarea persoanei care a comandat crima.
- 2021 – Dmitri Muratov primește Premiul Nobel pentru Pace și dedică distincția colegilor săi uciși, inclusiv Annei Politkovskaia.
- 2023 – În noiembrie se află că Serghei Hadjikurbanov, unul dintre cei condamnați pentru participarea la asasinat, a fost grațiat după ce a luptat în Ucraina.
- 2026 – La 7 octombrie se împlinesc 20 de ani de la asasinarea jurnalistei. La Moscova și în străinătate au loc acțiuni de comemorare.