La 23 august 1939, Germania nazistă și Uniunea Sovietică au semnat la Moscova Pactul Ribbentrop–Molotov, un tratat de neagresiune încheiat cu numai câteva zile înainte de izbucnirea celui de-Al Doilea Război Mondial. Documentul prevedea că cele două state nu se vor ataca și nu vor sprijini o terță putere aflată în conflict cu una dintre ele, însă adevărata însemnătate a acordului se afla într-un protocol secret anexat tratatului. Prin acel protocol, Berlinul și Moscova își împărțeau zonele de influență în Europa de Est. Înțelegerea a făcut posibil atacul asupra Poloniei și a avut urmări directe asupra Finlandei, statelor baltice și României.
Semnarea pactului și protocolul secret
Germania lui Adolf Hitler și Uniunea Sovietică a lui Iosif Stalin aveau ideologii opuse, dar în vara anului 1939 interesele politice ale celor două puteri le-au apropiat. Hitler pregătea atacarea Poloniei și încerca să evite un război purtat în același timp împotriva puterilor occidentale și a Uniunii Sovietice. Stalin urmărea să câștige timp pentru consolidarea poziției sovietice și să împingă influența URSS spre vest.
În aceeași perioadă, Marea Britanie și Franța negociau cu Uniunea Sovietică posibilitatea unei înțelegeri împotriva Germaniei, însă discuțiile nu au dus la un acord. În schimb, negocierile dintre Berlin și Moscova au avansat rapid. La 23 august 1939, ministrul german de Externe Joachim von Ribbentrop a ajuns la Moscova, unde a discutat cu Viaceslav Molotov și cu Stalin. În aceeași zi a fost semnat tratatul de neagresiune.
Textul public al pactului cuprindea șapte articole. Cele două state se angajau să nu recurgă la forță unul împotriva celuilalt, să nu sprijine un adversar al celeilalte părți și să rezolve eventualele neînțelegeri pe cale diplomatică. Tratatul era încheiat pentru zece ani, cu posibilitatea prelungirii.
Importanța istorică a pactului stă însă în protocolul secret. Acesta stabilea delimitarea sferelor de influență în Europa de Est. Finlanda, Estonia și Letonia intrau în zona de interes sovietică. În privința Lituaniei, prima înțelegere lăsa cea mai mare parte a teritoriului ei în sfera germană, deși această împărțire a fost modificată ulterior. Pentru Polonia, documentul prevedea o linie aproximativă de separare de-a lungul râurilor Narew, Vistula și San, ceea ce însemna împărțirea țării între cele două puteri.
Pentru România, punctul esențial privea Basarabia. Uniunea Sovietică își declara interesul pentru acest teritoriu, iar Germania preciza că nu avea interese politice în această chestiune. Formula deschidea calea unei viitoare acțiuni sovietice împotriva României în est.
La 28 septembrie 1939, după prăbușirea Poloniei, Germania și Uniunea Sovietică au semnat un nou acord, cunoscut drept Tratatul germano-sovietic de frontieră și prietenie. Cu acel prilej, cele două state au revizuit împărțirea inițială, iar Lituania a trecut în principal în sfera sovietică.
Efectele asupra Europei de Est și asupra României
La 1 septembrie 1939, Germania a atacat Polonia. Două zile mai târziu, Marea Britanie și Franța au declarat război Germaniei. La 17 septembrie, Armata Roșie a intrat în estul Poloniei, iar statul polonez a fost lovit din ambele părți, potrivit înțelegerii dintre Berlin și Moscova. În scurt timp, teritoriul polonez a fost împărțit între cele două puteri.
În lunile următoare, Uniunea Sovietică a trecut la consolidarea controlului în zonele care îi reveniseră prin pact. La 30 noiembrie 1939 a atacat Finlanda, declanșând Războiul de Iarnă. Conflictul s-a încheiat în martie 1940, după ce Finlanda a cedat teritorii, dar și-a păstrat independența. În vara anului 1940, Estonia, Letonia și Lituania au fost ocupate și apoi încorporate în Uniunea Sovietică.
Pentru România, consecințele pactului au devenit evidente în iunie 1940. La 26 iunie, guvernul sovietic a transmis Bucureștiului un ultimatum prin care cerea cedarea Basarabiei și a nordului Bucovinei. Nordul Bucovinei nu era menționat în protocolul secret din august 1939, dar Uniunea Sovietică a extins atunci pretențiile sale. Germania nu a dorit un conflict româno-sovietic și a recomandat autorităților române să accepte cererile Moscovei.
La 28 iunie 1940, trupele sovietice au intrat în Basarabia și în nordul Bucovinei. Tot atunci a fost ocupat și ținutul Herța, deși acesta nu făcea parte nici din Basarabia, nici din nordul Bucovinei. Pierderea teritoriilor din est a agravat criza politică din România și a fost urmată, în același an, de alte două cedări teritoriale: nordul Transilvaniei, prin Dictatul de la Viena din 30 august, și Cadrilaterul, prin Tratatul de la Craiova din 7 septembrie.
În paralel, relațiile dintre Germania și Uniunea Sovietică au continuat pe plan economic. URSS a livrat Germaniei petrol, cereale și alte materii prime, iar Germania a furnizat echipamente și produse industriale. Înțelegerea dintre cele două state a rămas însă una de conjunctură.
La 22 iunie 1941, Germania a atacat Uniunea Sovietică prin Operațiunea Barbarossa, iar pactul și-a pierdut efectele. România a intrat în război alături de Germania, cu obiectivul declarat al recuperării Basarabiei și a nordului Bucovinei. În primele zile, luptele de pe frontul românesc au avut un caracter limitat, iar ofensiva generală peste Prut a început la 2 iulie 1941.