Septembrie este a noua lună a anului, deși numele ei vine din latinescul septem – „șapte”. Explicația se află în vechea numărătoare romană a lunilor, din perioada în care anul începea în martie.
De unde vine numele „septembrie”
Romanii numeau luna September, de la septem – „șapte”. În vechea ordine a calendarului, lunile erau numărate astfel:
martie – prima lună
aprilie – a doua
mai – a treia
iunie – a patra
iulie – a cincea
august – a șasea
septembrie – a șaptea
Aceeași origine numerică se păstrează în numele lunilor următoare: October vine de la octo – „opt”, November de la novem – „nouă”, iar December de la decem – „zece”.
Autorii romani scriau despre un calendar vechi cu zece luni, de la Martius până la December, pe care îl atribuiau lui Romulus. Relatările au fost consemnate însă mult mai târziu, iar începuturile calendarului roman nu pot fi reconstituite în toate detaliile.
Plutarh lega schimbarea ordinii lunilor de Numa Pompilius, căruia îi atribuia trecerea lui ianuarie pe primul loc și a lui februarie pe al doilea. El consemna și o altă versiune, potrivit căreia Numa ar fi introdus cele două luni într-un calendar care avusese până atunci numai zece.
De ce septembrie este a noua lună
După ce ianuarie și februarie au ajuns înaintea lui martie, septembrie a ocupat poziția a noua. Vechea denumire nu a fost însă schimbată.
Nu se știe cu exactitate când s-a fixat această ordine. Un reper sigur este anul 153 î.Hr., când consulii romani au început să intre în funcție la 1 ianuarie. Data a devenit de atunci începutul anului consular.
Schimbarea este pusă de unii istorici în legătură cu războiul din Hispania, unde Roma avea nevoie să trimită mai devreme noii consuli și trupele aflate sub comanda lor.
Anul 153 î.Hr. nu reprezintă însă momentul în care ianuarie și februarie au fost mutate pentru prima dată înaintea lui martie. Ordinea exista deja, dar 1 ianuarie a primit atunci un rol clar ca început al anului oficial.
Reforma lui Iulius Cezar
În secolul I î.Hr., calendarul roman nu mai corespundea bine cu anotimpurile. Anul avea în mod obișnuit 355 de zile, iar diferența față de anul solar era corectată prin introducerea periodică a unei luni suplimentare.
Iulius Cezar a reorganizat calendarul în 46 î.Hr., iar noul sistem a intrat în vigoare la 1 ianuarie 45 î.Hr. Anul a fost stabilit la 365 de zile, cu o zi suplimentară la fiecare patru ani.
Septembrie avea 29 de zile în calendarul republican. Reforma iuliană i-a adăugat o zi, ajungând la cele 30 pe care le are și astăzi.
Tot din vechea numerotare proveneau numele Quintilis și Sextilis, lunile pe care astăzi le numim iulie și august. Quintilis însemna „a cincea”, iar Sextilis „a șasea”. Prima a primit ulterior numele Julius, în onoarea lui Iulius Cezar, iar a doua a devenit Augustus, după împăratul Augustus.
September, October, November și December și-au păstrat numele vechi.
Calendarul iulian a rămas în uz timp de secole. În 1582, reforma inițiată de papa Grigore al XIII-lea a corectat modul de calcul al anilor bisecți și a dat naștere calendarului gregorian folosit astăzi în cea mai mare parte a lumii. Ordinea și numele lunilor nu s-au schimbat.