În urmă cu aproximativ 13.000-14.000 de ani, Sicilia și Malta nu erau separate de întinderea de mare de peste 90 de kilometri care există astăzi. Nivelul Mediteranei era mult mai scăzut, iar între cele două regiuni se întindea o suprafață de uscat care a fost ulterior acoperită de ape.
Un peisaj mai complex decât o simplă fâșie de uscat
O expediție oceanografică desfășurată în cadrul proiectului BRIDGES a cartografiat fundul mării dintre sud-estul Siciliei și insulele Malta și Gozo. Cercetările au fost realizate la bordul navei științifice „Gaia Blu”, cu participarea Institutului de Științe Marine al Consiliului Național de Cercetare din Italia, a Institutului Național de Oceanografie și Geofizică Aplicată și a Universității din Malta.
În timpul ultimei glaciațiuni, o mare cantitate de apă era reținută în calotele glaciare, iar nivelul mărilor se afla cu aproximativ 120-130 de metri mai jos decât în prezent. Suprafețe întinse aflate astăzi sub apele Mediteranei se găseau atunci deasupra nivelului mării.
Noile măsurători arată că legătura dintre Sicilia și Malta nu era o simplă fâșie îngustă de pământ. Cercetătorii au identificat un peisaj variat, cu creste și zone mai înalte, depresiuni și întinderi asemănătoare unor lagune. Unele dintre forme se întindeau pe zeci de kilometri.
Pe măsură ce clima s-a încălzit și nivelul mării a crescut, zonele joase au fost inundate treptat. Relieful s-a transformat, iar vechiul teritoriu dintre Sicilia și Malta a dispărut sub apele Mediteranei.
Pentru realizarea hărților au fost folosite metode de cartografiere batimetrică (măsurarea adâncimii și formei fundului mării) de mare rezoluție. Undele acustice au permis cercetătorilor să observe nu numai suprafața fundului mării, ci și structura unor straturi aflate la câteva zeci de metri sub acesta.
Echipa a prelevat și carote de sedimente (probe extrase din straturile depuse în timp pe fundul mării). Analiza lor poate oferi informații despre mediul existent în diferite perioade și despre modul în care zona a fost acoperită treptat de apă.
Fragmentele fosile păstrate în sedimente urmează să fie datate cu radiocarbon (metodă utilizată pentru stabilirea vârstei materialelor organice). Rezultatele ar putea indica mai precis momentul în care diferitele părți ale vechiului peisaj au fost inundate.
Creșterea nivelului mării a separat Malta de Sicilia
În ultima parte a Pleistocenului (epoca geologică încheiată în urmă cu aproximativ 11.700 de ani), suprafața de uscat din regiune era mult mai mare decât cea vizibilă astăzi. Malta și Sicilia erau unite prin teritorii care au dispărut ulterior sub mare.
Odată cu încălzirea climei și topirea ghețarilor, nivelul mării a început să crească. Zonele cele mai joase au fost acoperite primele, iar legătura terestră dintre Malta și Sicilia s-a restrâns până la dispariție.
Unele reconstrucții plasează pierderea completă a acestei legături în urmă cu aproximativ 14.200 de ani, în timp ce cercetătorii proiectului BRIDGES indică o perioadă de aproximativ 13.000 de ani pentru inundarea zonei. Diferența este legată de metodele și modelele folosite pentru reconstruirea nivelului mării din trecut.
Cercetările realizate anterior în jurul arhipelagului maltez au identificat pe fundul mării văi prin care curgeau odinioară râuri, vechi linii de coastă, câmpii acoperite ulterior de ape și forme carstice (relief modelat prin dizolvarea rocilor calcaroase). Noile măsurători permit extinderea acestei imagini spre zona care făcea legătura cu Sicilia.
Hărțile pot ajuta la reconstruirea deplasărilor oamenilor preistorici
Reconstituirea peisajului are importanță și pentru arheologie. Hărțile pot arăta cum arăta regiunea în perioadele în care oamenii preistorici se deplasau prin centrul Mediteranei: unde existau suprafețe de uscat, unde se formaseră insule și ce porțiuni trebuiau traversate pe apă.
Cercetările recente au schimbat și imaginea asupra primilor locuitori ai Maltei. Mult timp s-a considerat că arhipelagul a fost populat pentru prima dată în Neolitic (perioada în care agricultura și creșterea animalelor s-au răspândit în numeroase comunități), în urmă cu aproximativ 7.500 de ani.
Descoperiri arheologice publicate în ultimii ani indică însă prezența unor comunități de vânători-culegători în Malta încă de acum aproximativ 8.500 de ani.
În acea perioadă, legătura terestră cu Sicilia dispăruse deja. Oamenii care au ajuns în Malta au trebuit, prin urmare, să traverseze marea. Noile hărți pot ajuta la reconstruirea peisajului pe care l-au întâlnit și la identificarea unor zone astăzi scufundate în care s-ar putea păstra urme ale activității umane.