Un tratament experimental conceput special pentru o formă genetică foarte rară de scleroză laterală amiotrofică (SLA) a fost asociat cu îmbunătățirea unor indicatori clinici și biologici la un pacient, după un an de administrare. Rezultatele provin dintr-un studiu realizat pe o singură persoană și au fost publicate în revista științifică Med.
Pacientul are o variantă patogenă rară a genei CHCHD10, asociată cu o formă ereditară de SLA. Cercetătorii au dezvoltat pentru el medicamentul experimental nL-CHCHD-001, un oligonucleotid antisens conceput pentru a reduce producerea proteinei asociate genei afectate.
Studiul este unul de tip „N-of-1”, ceea ce înseamnă că tratamentul a fost testat pe un singur pacient. Prin urmare, rezultatele nu pot demonstra încă faptul că terapia este eficientă pentru alți bolnavi cu SLA și nici că poate opri evoluția bolii. Nature notează că pacientul va trebui urmărit în continuare, iar tratamentul testat pe mai multe persoane înainte de a putea fi trase asemenea concluzii.
Șase doze administrate într-un an
Pacientul a primit șase doze intratecale, administrate direct în lichidul din jurul măduvei spinării: trei doze de câte 50 de miligrame, urmate de trei doze de câte 75 de miligrame. Tratamentul s-a desfășurat pe parcursul a 12 luni.
Nu au fost raportate reacții adverse grave. După administrarea unor doze au apărut dureri de cap și oboseală de intensitate ușoară sau moderată, iar analizele lichidului cefalorahidian nu au evidențiat probleme de siguranță.
Una dintre cele mai clare modificări a fost observată în nivelul neurofilamentului cu lanț ușor, NfL, o proteină eliberată atunci când neuronii sunt afectați. Concentrația sa în sânge a scăzut cu aproximativ 50% și a ajuns în intervalul considerat normal de laborator.
Scorul ALSFRS-R, folosit pentru evaluarea funcțiilor afectate de SLA, a crescut de la 33 la 36 de puncte. Capacitatea vitală respiratorie a crescut de la 48% la 55% din valoarea estimată, iar funcțiile cognitive și calitatea vieții au rămas stabile pe parcursul perioadei evaluate.
Varianta genetică identificată la pacient este p.Arg15Leu a genei CHCHD10. Mutațiile genei pot provoca o formă rară, dominant ereditară, de SLA. Proteina CHCHD10 este implicată în funcționarea mitocondriilor, componente ale celulelor responsabile de producerea energiei, iar anumite mutații pot contribui la degenerarea neuronilor motori.
nL-CHCHD-001 aparține clasei oligonucleotidelor antisens, molecule sintetice scurte concepute să se lege de ARN-ul produs de o anumită genă. În cazul de față, scopul este reducerea cantității de proteină CHCHD10 asociată mecanismului bolii. Tratamentul nu modifică direct ADN-ul pacientului.
Dezvoltarea medicamentului a durat aproximativ trei ani, potrivit neurologului Björn Oskarsson de la Mayo Clinic, unul dintre autorii studiului. Cercetătorii au analizat inițial sute de oligonucleotide antisens înainte de selectarea candidatului folosit pentru pacient.
Autorii studiului descriu rezultatele drept „semne timpurii de eficacitate”, nu drept demonstrarea eficienței tratamentului. Lipsa unui grup de control și faptul că a fost tratată o singură persoană nu permit stabilirea cu certitudine a măsurii în care modificările observate au fost provocate de medicament.
Steve Vucic, neurolog și cercetător în domeniul SLA la University of Sydney, care nu a participat la studiu, a declarat pentru Nature că rezultatul reprezintă un prim pas încurajator, dar că este prea devreme pentru a spune dacă tratamentul poate opri progresia bolii. Pacientul trebuie urmărit încă doi sau trei ani, iar abordarea trebuie evaluată la mai multe persoane.