O fosilă păstrată mai bine de un secol în colecțiile Muzeului de Istorie Naturală din Londra a fost identificată ca aparținând unei specii de dinozaur necunoscute până acum. Animalul, denumit Invictibellatrix amberina, era un prădător care a trăit în urmă cu aproximativ 120 de milioane de ani, pe teritoriul actualei Anglii. Descoperirea a fost prezentată miercuri, 14 octombrie, într-un studiu publicat în revista științifică Royal Society Open Science.
Fosila constă într-un fragment din partea posterioară a craniului, găsit la baza unei faleze de pe coasta sud-vestică a Insulei Wight. A fost descoperită de Reginald Walter Tooley, un pasionat de paleontologie. Artefactul a ajuns în colecțiile muzeului londonez în 1924.
Timp de peste 100 de ani, fragmentul a rămas neexaminat în detaliu. Recent, o echipă de specialiști de la University College London și Muzeul de Istorie Naturală a decis să îl studieze, stabilind că aparține unei specii necunoscute.
Dinozaurul face parte din grupul megaraptorilor, animale carnivore care se deplasau pe două picioare și aveau membre anterioare puternice, prevăzute cu gheare lungi și curbate. Este prima fosilă atribuită unui reprezentant al grupului descoperită în Europa.
Cum au identificat cercetătorii noua specie
Pentru a stabili originea fosilei, specialiștii au examinat structura fragmentului de craniu și au comparat caracteristicile sale cu cele ale altor dinozauri carnivori.
Au observat mai multe particularități anatomice, printre care forma ovală a deschiderii prin care măduva spinării se conecta la creier și o creastă osoasă asemănătoare unei clepsidre.
Cercetătorii au folosit și programe informatice pentru a compara trăsăturile fosilei cu cele ale speciilor cunoscute. Analizele au indicat că animalul aparținea grupului megaraptorilor, dar prezenta suficiente diferențe pentru a fi încadrat într-o specie nouă.
Cercetătorii au numit noua specie Invictibellatrix amberina. Primul cuvânt provine din latină și înseamnă „războinică neînvinsă”, o referire la megaraptorii care au devenit ulterior prădători de mari dimensiuni. Numele amberina face trimitere la chihlimbarul prezent în rocile din zona în care a fost găsită fosila.
Studiul a fost coordonat de paleontologul Cassius Morrison, de la University College London, în colaborare cu cercetători ai Muzeului de Istorie Naturală.
Un dinozaur carnivor cu gheare lungi
Potrivit estimărilor, Invictibellatrix amberina măsura între trei și patru metri lungime și avea o înălțime de aproximativ 1,5 metri. Cercetătorii presupun că avea pene și gheare care puteau ajunge la 10–20 de centimetri.
Dimensiunile și aspectul animalului au fost estimate prin comparație cu alte specii de megaraptori, deoarece singura fosilă cunoscută este fragmentul de craniu.
Invictibellatrix amberina se hrănea probabil cu dinozauri mici, șopârle și mamifere. Nu era cel mai mare prădător din regiune, unde trăiau și dinozauri carnivori din grupul spinozaurilor.
În urmă cu 120 de milioane de ani, în perioada Cretacicului timpuriu, teritoriul actualei Insule Wight era străbătut de râuri și cuprindea câmpii inundabile. Aici trăiau numeroase specii de dinozauri, inclusiv erbivore de mari dimensiuni.
Prima dovadă a prezenței megaraptorilor în Europa
Până la identificarea noii specii, fosilele de megaraptori erau cunoscute în special din Asia, America de Sud și Australia.
Oamenii de știință consideră că megaraptorii ar putea proveni din Asia, de unde s-au răspândit treptat spre alte regiuni ale lumii.
În urmă cu aproximativ 70 de milioane de ani, spre sfârșitul Cretacicului, ultima perioadă geologică în care au trăit dinozaurii, în America de Sud existau megaraptori de mari dimensiuni. Printre ei se număra Maip macrothorax, descoperit în Argentina, care putea atinge nouă–zece metri lungime.
Analizele sugerează că megaraptorii au dispărut din regiunile nordice înainte de sfârșitul Cretacicului, în timp ce în America de Sud și în alte teritorii sudice au continuat să evolueze.
Cassius Morrison a declarat că rămâne un mister motivul pentru care fosila a fost trecută cu vederea atât de mult timp. La rândul său, paleontologul Paul Barrett, de la Muzeul de Istorie Naturală din Londra, a subliniat că vechile colecții muzeale pot păstra numeroase exemplare care nu au fost încă cercetate în detaliu.