Epidemia de Ebola din Republica Democratică Congo a provocat peste 5.000 de decese de la izbucnirea sa, în mai 2026. Cazuri de infectare au fost confirmate și în Uganda, Kenya și Nigeria. Potrivit bilanțului publicat sâmbătă, 31 octombrie, de Ministerul congolez al Sănătății, 5.026 de persoane au murit dintr-un total de 10.351 de cazuri înregistrate. Este cea mai gravă epidemie de Ebola din istoria țării și a doua ca amploare la nivel mondial, după epidemia care a afectat Africa de Vest între 2014 și 2016.
Actualul focar este provocat de virusul Bundibugyo, o variantă mai rară a virusului Ebola, pentru care nu există deocamdată vaccinuri sau tratamente specifice aprobate. Personalul medical poate oferi îngrijiri pentru combaterea deshidratării, menținerea funcțiilor organismului și tratarea complicațiilor, însă lipsa accesului rapid la spitale reduce șansele de supraviețuire.
De la declararea epidemiei, la 15 mai, virusul s-a răspândit în 67 de zone sanitare din opt dintre cele 26 de provincii ale țării. Cele mai afectate sunt Ituri și Kivu de Nord, din estul statului Congo, unde au fost înregistrate împreună 9.782 de infectări și 4.792 de decese.
„Este un prag tragic, pentru că nu vorbim doar despre un număr. Sunt familii și comunități devastate de epidemie”, a declarat medicul Patrick Otim, responsabil de programe în cadrul Organizației Mondiale a Sănătății (OMS).
Potrivit autorităților sanitare, 2.788 de persoane s-au vindecat până în prezent. Evoluția epidemiei continuă însă să îngrijoreze specialiștii, deoarece numeroase infectări sunt descoperite abia după apariția simptomelor grave.
Centrul African pentru Prevenirea și Controlul Bolilor (Africa CDC) estimează că aproximativ 80% dintre cazurile noi sunt depistate la persoane care nu figurau pe listele de contacți supravegheați. Autoritățile nu cunosc, prin urmare, sursa multor infectări și nu pot identifica la timp toate persoanele expuse.
Aproximativ o treime dintre cei care au murit nu au ajuns într-un centru de tratament, potrivit OMS. Unii au decedat înainte de a fi testați, iar infecția a fost confirmată ulterior.
„Sunt oameni pe care nu am avut niciodată ocazia să încercăm să îi salvăm. Una dintre cele mai mari preocupări ale noastre este cum să ajungem la ei mai devreme, astfel încât să poată primi îngrijiri și să aibă o șansă de supraviețuire”, a explicat Patrick Otim.
Eforturile de combatere a epidemiei sunt îngreunate de conflictele armate din estul țării, unde operează mai multe grupări rebele. Insecuritatea limitează deplasarea echipelor medicale și transportul materialelor necesare pentru diagnosticare și tratament.
Neîncrederea unor comunități în autoritățile sanitare a provocat și atacuri asupra personalului medical. Săptămâna trecută, o asistentă a fost ucisă în timp ce intervenea într-un caz suspect de Ebola.
În mai multe centre de tratament au avut loc greve din cauza întârzierii salariilor. Vineri, angajații unui centru din Tchomia, provincia Ituri, au întrerupt lucrul, reclamând că nu au fost plătiți de patru luni. În unitate se aflau cinci pacienți cu Ebola confirmată și alte zece persoane suspecte de infectare.
Epidemia s-a extins și dincolo de granițele statului Congo. Kenya a raportat nouă cazuri confirmate și două decese, după ce un bărbat infectat în Congo a ajuns la Nairobi, traversând Uganda. Celelalte cazuri au fost identificate printre rudele și persoanele care l-au îngrijit. Autoritățile kenyene nu au raportat transmitere necontrolată în comunitate.
Nigeria a confirmat primul caz la 20 octombrie. Pacienta a fost ulterior transferată în Elveția pentru tratament. Uganda a înregistrat anterior 20 de cazuri confirmate și două decese, însă a declarat încheiat focarul de pe teritoriul său după ce nu au mai fost raportate infectări.
Ebola se transmite prin contact direct cu sângele și alte fluide corporale ale persoanelor infectate sau prin atingerea materialelor contaminate. Virusul nu se răspândește prin aer în același mod ca virusurile respiratorii. Persoanele infectate devin contagioase după apariția simptomelor, care pot include febră, oboseală puternică, dureri musculare, vărsături și diaree. În formele grave pot apărea hemoragii și insuficiență multiplă de organ.
În încercarea de a găsi un vaccin împotriva virusului Bundibugyo, la 23 octombrie a început în orașul Bunia un studiu clinic de fază 2/3, numit TUMAINI. Cercetarea urmărește evaluarea siguranței și eficacității unor vaccinuri experimentale, cu sprijinul OMS și al altor organizații internaționale.