Arheologii care cercetează apele din largul coastei statului indian Tamil Nadu au găsit noi urme ale vechiului oraș-port Poompuhar, cunoscut și sub numele de Kaveripoompattinam. La aproximativ doi kilometri de țărm, pe fundul Golfului Bengal, au fost descoperite fântâni din teracotă, sute de fragmente ceramice și obiecte care arată că portul avea legături comerciale cu regiuni aflate la mii de kilometri distanță.
Cercetările subacvatice s-au desfășurat în zona în care arheologii caută de mai mulți ani limitele așezării antice ajunse sub apă. În cea mai recentă campanie, scafandrii au recuperat peste 250 de fragmente ceramice și au identificat patru fântâni circulare realizate din inele de teracotă. Descoperirile provin dintr-o zonă aflată la circa 1,8–2,2 kilometri de actuala linie a țărmului, la adâncimi de aproximativ 10–12 metri.
Printre piesele care au atras atenția cercetătorilor se află fragmentul unui așa-numit „torpedo jar”, un vas lung și îngust folosit în transportul mărfurilor pe mare. Astfel de recipiente sunt asociate cu zona Golfului Persic și cu rețelele comerciale care legau Asia de Vest de Oceanul Indian. Prezența unui asemenea vas la Poompuhar oferă o dovadă materială importantă pentru legăturile comerciale pe care orașul le avea cu lumea occidentală a Oceanului Indian.
Au fost găsite și fragmente de ceramică smălțuită, considerate relevante pentru contactele cu regiunea vechiului Iran, precum și ceramică ale cărei caracteristici indică legături cu câmpiile Gangelui, din nordul Indiei. Poompuhar nu era, prin urmare, doar un port pentru schimburile din sudul peninsulei, ci făcea parte dintr-o rețea comercială mult mai largă.
Un port la gura fluviului Cauvery
Poompuhar se afla la vărsarea fluviului Cauvery în Golful Bengal, o poziție care îi permitea să lege rutele maritime de drumurile comerciale din interiorul Indiei. Orașul este asociat cu primii conducători ai dinastiei Chola și apare frecvent în literatura tamilă din perioada Sangam și din epocile următoare.
Portul avea acces atât spre coastele vestice ale Oceanului Indian, cât și spre rutele care continuau către Asia de Sud-Est. Descoperirea vaselor provenite sau inspirate din regiunea Golfului Persic întărește imaginea unui centru comercial conectat la rețele prin care circulau produse, oameni și idei între India, Asia de Vest și lumea mediteraneeană.
Fântânile din teracotă sunt la rândul lor importante. Spre deosebire de obiectele care puteau ajunge pe fundul mării în urma naufragiilor, asemenea amenajări sunt legate de locuire. Prezența lor într-o zonă aflată astăzi sub apă susține ipoteza că actualul fund marin făcea cândva parte din suprafața locuită a orașului.
Cercetări mai vechi au identificat în apropiere ziduri, construcții din piatră și alte forme aflate sub sedimente. În timpul explorărilor din ultimii ani au fost semnalate inclusiv o construcție de formă eliptică, o structură în formă de U și urme care ar putea aparține unei epave. Pentru localizarea lor sunt folosite sonare și echipamente care permit cartografierea reliefului de pe fundul mării înainte ca scafandrii să examineze zonele respective.
Nu se cunoaște cu precizie când și în ce împrejurări diferite zone ale vechiului Poompuhar au ajuns sub apă. Literatura tamilă păstrează relatări despre pământ înghițit de mare, iar cercetătorii au analizat de-a lungul timpului efectele eroziunii litorale, ale schimbărilor nivelului mării și ale unor posibile evenimente extreme, inclusiv tsunamiuri. Cauzele și etapele exacte ale dispariției orașului rămân însă în studiu.
Campaniile recente urmăresc nu doar recuperarea obiectelor, ci și stabilirea întinderii vechiului port, identificarea zonelor locuite și reconstituirea schimbărilor suferite de coastă și de cursul fluviului Cauvery. Cercetările acoperă o suprafață marină extinsă, unde adâncimea ajunge în unele puncte la câteva zeci de metri.