Cuvântul „supat”, care desemnează locul de sub pat, a stârnit glume și discuții pe rețelele sociale după ce a fost prezentat într-un videoclip publicat de Dicție.ro. Mulți l-au considerat o invenție recentă, mai ales că termenul figurează în cea mai nouă ediție a Dicționarului ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române (DOOM3). Cuvântul este însă atestat încă din prima jumătate a secolului al XIX-lea și apare în mai multe dicționare vechi.
Cuvântul era folosit încă din vremea lui Iordache Golescu (1768–1848), cărturar cunoscut pentru lucrările sale dedicate limbii române și pentru culegerea de proverbe și zicători populare.
Într-un manuscris datat în jurul anului 1840, Golescu consemnează proverbul:
„Eu ți-am dat voie în pat și tu m-ai băgat supat.”
Culegerea lui Golescu a rămas multă vreme în manuscris, fiind publicată parțial abia în 1973, la Editura Albatros, sub titlul „Proverbe comentate”.
În 1939, August Scriban a inclus „supat” în Dicționaru limbii românești, publicat la Iași. La pagina 1266, lexicograful îl prezintă ca substantiv neutru, cu pluralul „supaturi”, și explică folosirea sa în vorbirea familiară.
Scriban oferă și exemplul unor copii care se joacă „pin toate supaturile”.
Cuvântul apare și în Dicționarul limbii romîne literare contemporane, publicat între 1955 și 1957. Aici este considerat regionalism, iar definiția este însoțită de un citat din opera lui Mihail Sadoveanu: „La lumina lui cercetez supatul și ungherele întunecoase”.
Ulterior, termenul a fost inclus și în Dicționarul explicativ al limbii române (DEX), inclusiv în edițiile din 1998 și 2009.
„Supat” figurează și în DOOM2, publicat în 2005, cu 16 ani înaintea apariției DOOM3. Ambele ediții îl înregistrează ca substantiv neutru, cu pluralul „supaturi”, și îl indică drept cuvânt popular.
Ce înseamnă „supat” și cum se folosește corect
Potrivit DEX, „supat” înseamnă locul de sub pat, adică spațiul dintre pat și podea. Este un substantiv neutru, format din „sub” și „pat”, cu pluralul „supaturi”. Accentul cade pe ultima silabă: „supát”.
Dicționarul consemnează și un al doilea sens, regional, acela de gaură săpată într-un mal de pământ. Pentru acest sens este întâlnită și varianta „subpat”, folosită, între altele, în descrieri ale locurilor în care se adăpostesc peștii.
„Supat” nu trebuie confundat cu expresia „sub pat”. Cele două sunt corecte, dar au funcții gramaticale diferite: „supat” este un substantiv, în timp ce „sub pat” este o construcție formată dintr-o prepoziție și un substantiv.
Se poate spune atât „Pisica s-a ascuns în supat”, cât și „Pisica s-a ascuns sub pat”. Prima formulare folosește un termen popular, mai puțin cunoscut astăzi, iar a doua este cea obișnuită în limba română.