Mihai Eminescu (1850–1889) a fost poet, prozator, jurnalist și traducător. Născut la Botoșani, a studiat la Cernăuți, apoi la universitățile din Viena și Berlin. A colaborat cu revista „Convorbiri literare”, fiind apropiat de societatea „Junimea”. A fost bibliotecar, revizor școlar, redactor. Între 1877 și 1883 a lucrat la cotidianul bucureștean „Timpul”, unde a publicat articole politice, economice și culturale.
1850–1868. Copilăria, studiile și debutul literar
-
Se naște la Botoșani, în familia căminarului Gheorghe Eminovici și a Ralucăi Eminovici, născută Iurașcu. Este botezat la 21 ianuarie, în Biserica Uspenia.
-
Familia se stabilește la Ipotești, pe moșia cumpărată de Gheorghe Eminovici. Mihai își petrece aici o parte a copilăriei.
-
Urmează școala primară, apoi gimnaziul din Cernăuți. În primăvara anului 1863 părăsește școala, fără să încheie studiile gimnaziale.
-
Lucrează la Tribunalul din Botoșani, apoi revine la Cernăuți. Frecventează biblioteca profesorului Aron Pumnul, în apropierea căruia își continuă preocupările literare.
-
Publică poezia „La mormântul lui Aron Pumnul”, într-o broșură omagială dedicată profesorului, mort la Cernăuți. Semnează M. Eminovici.
-
Revista „Familia”, condusă de Iosif Vulcan, îi publică poezia „De-aș avea”. Publicația apărea la Pesta. Este prima creație semnată Mihai Eminescu, nume propus de redactorul revistei.
-
Călătorește prin Transilvania, lucrând cu mai multe trupe de teatru. Colaborează cu Iorgu Caragiale, iar în 1868 participă la turneul trupei conduse de Mihail Pascaly. Ajunge la București, unde este angajat ca sufleur și copist.
1869–1874. Studiile universitare și apropierea de Junimea
-
Se înscrie ca student extraordinar la Universitatea din Viena, unde audiază cursuri de filosofie, drept și alte discipline. Se implică în societățile studențești românești. În această perioadă îl cunoaște pe Ioan Slavici.
-
Începe colaborarea cu „Convorbiri literare”. La 15 aprilie îi este publicată poezia „Venere și Madonă”, urmată în august de „Epigonii”. În noiembrie apare povestea „Făt-Frumos din lacrimă”. Scrie articole politice pentru revista „Federațiunea” din Pesta.
-
Participă la organizarea serbării de la Putna, dedicată lui Ștefan cel Mare. Este ales bibliotecar al societății studențești „România Jună” din Viena. În „Convorbiri literare” îi apare poezia „Mortua est”.
-
Participă la ședințele „Junimii” din Iași, unde citește din creațiile sale. În decembrie se înscrie la Universitatea din Berlin. Tot atunci, „Convorbiri literare” începe publicarea nuvelei „Sărmanul Dionis”, încheiată în ianuarie 1873.
-
Studiază la Berlin, frecventând cursuri de filosofie, istorie și alte discipline. În aprilie, revista „Convorbiri literare” îi publică poeziile „Înger și demon” și „Floare albastră”.
-
Revine în țară, stabilindu-se la Iași. Este numit director al Bibliotecii Centrale. În decembrie, „Convorbiri literare” publică poemul „Împărat și proletar”.
1875–1882. Activitatea la Iași și București
-
Este numit revizor școlar pentru județele Iași și Vaslui. Inspectează școli, întocmește rapoarte despre starea învățământului. Îl cunoaște pe Ion Creangă, de care îl va lega o prietenie apropiată.
-
Își pierde postul de revizor școlar în urma schimbării guvernului. Se angajează la „Curierul de Iași”, unde scrie despre politică, învățământ, cultură și teatru.
-
Se mută la București, intrând în redacția cotidianului „Timpul”. În următorii aproape șase ani publică articole politice, comentarii economice, cronici, texte despre viața publică.
-
În „Convorbiri literare” apar „Povestea codrului”, „Povestea teiului”, „Singurătate” și „Departe sunt de tine”.
-
Publică în „Convorbiri literare” mai multe poezii, printre care „O, rămâi”, „Atât de fragedă”, „Revedere” și „Rugăciunea unui dac”.
-
Preia conducerea redacției ziarului „Timpul”. Scrie despre economie, probleme sociale și politica externă a României.
-
Revista „Convorbiri literare” îi publică primele patru poeme din ciclul „Scrisorilor”: „Scrisoarea I” la 1 februarie, „Scrisoarea II” la 1 aprilie, „Scrisoarea III” la 1 mai, iar „Scrisoarea IV” la 1 septembrie.
-
Rămâne în redacția ziarului „Timpul”, frecventând reuniunile Junimii bucureștene. În aprilie citește o variantă a „Luceafărului”. La 28 octombrie, Titu Maiorescu consemnează o nouă lectură a poemului, revizuit între timp.
1883. Publicarea „Luceafărului” și apariția volumului „Poesii”
-
Îi încredințează lui Iosif Vulcan mai multe poezii pentru revista „Familia”. În cursul anului sunt publicate „S-a dus amorul”, „Când amintirile”, „Ce e amorul”, „Pe lângă plopii fără soț” și „Și dacă”.
-
Poemul „Luceafărul” apare în „Almanahul Societății Academice Social-Literare România Jună”, tipărit la Viena. Versiunea cuprinde 98 de strofe. În august, revista „Convorbiri literare” reproduce poemul.
-
Participă la o reuniune a Junimii din Iași, unde citește „Doina”. Spre sfârșitul lunii, sănătatea i se înrăutățește. Este internat la Institutul „Caritatea” din București, condus de medicul Alexandru Suțu. Activitatea sa la „Timpul” încetează.
-
Este trimis la Viena pentru tratament, fiind internat la sanatoriul din Ober Döbling. Prietenii, alături de alte persoane apropiate, contribuie la acoperirea cheltuielilor.
-
La București apare volumul „Poesii”, îngrijit de Titu Maiorescu, tipărit de Socecu & Comp. Cartea poartă anul 1884 pe pagina de titlu. Este primul volum de poezie al lui Eminescu publicat în timpul vieții.
1884–1889. Ultimii ani
-
Părăsește sanatoriul din Viena, apoi călătorește în Italia, însoțit de Alexandru Chibici-Râvneanu. La întoarcerea în țară se stabilește la Iași, unde reia munca la Biblioteca Centrală.
-
În „Convorbiri literare” apare poezia „Sara pe deal”. Este tipărită a doua ediție a volumului „Poesii”.
-
Sănătatea i se înrăutățește. Spre sfârșitul anului ajunge la Mănăstirea Neamț, unde primește îngrijiri. În decembrie, „Convorbiri literare” publică poezia „La steaua”.
-
În februarie, revista „Convorbiri literare” îi publică poezia „De ce nu-mi vii?”. Din aprilie locuiește la Botoșani, fiind îngrijit de sora sa Harieta. În iulie apare „Kamadeva”, ultima poezie tipărită în timpul vieții sale.
-
Revine la București. În noiembrie reîncepe să scrie pentru presă, publicând în „România liberă”. Din decembrie colaborează la „Fântâna Blanduziei”. Este tipărită a treia ediție a volumului „Poesii”, completată cu noi texte.
-
Publică în „Fântâna Blanduziei” articolul „Ziua de mâne”, printre ultimele sale texte jurnalistice.
-
Este internat la Spitalul Mărcuța din București, apoi transferat la Institutul „Caritatea”, condus de Alexandru Suțu.
-
Mihai Eminescu moare la București, la vârsta de 39 de ani, în Institutul „Caritatea”.
-
Este înmormântat la Cimitirul Bellu din București. La funeralii participă scriitori, jurnaliști, personalități ale vieții culturale.

