O echipă de cercetători de la Universitatea din Arkansas, Statele Unite, a reușit să fabrice, prin imprimare 3D, cărămizi care se îmbină asemenea pieselor LEGO, folosind un material care reproduce proprietățile prafului lunar. Tehnologia ar putea permite construirea unor baze permanente pe Lună cu materiale disponibile la fața locului, reducând necesitatea transportării lor de pe Pământ, potrivit rezultatelor prezentate de universitate în noiembrie 2026.
Studiul, publicat în revista științifică „npj Advanced Manufacturing”, a fost realizat de o echipă coordonată de Wan Shou, profesor de inginerie mecanică, avându-l ca autor principal pe Cole McCallum, student la momentul desfășurării cercetării.
Pentru experimente, specialiștii au utilizat un material denumit LHS-1, conceput să imite compoziția și proprietățile solului lunar. Spre deosebire de solul terestru, materialul care acoperă suprafața Lunii, cunoscut sub numele de regolit, nu conține materie organică. El este format din fragmente de roci și particule rezultate în urma impacturilor produse de meteoriți de-a lungul miliardelor de ani.
Cercetătorii au folosit o imprimantă 3D echipată cu laser, care încălzește și unește particulele de praf, strat după strat, până la obținerea unor obiecte solide. Procedeul nu necesită ciment, adezivi sau alte substanțe care să mențină materialul compact.
Au fost fabricate cărămizi de câțiva centimetri, unele în formă de cruce, iar altele asemănătoare literei H. Forma lor permite îmbinarea și rearanjarea pieselor pentru realizarea unor structuri mai mari.
Avantajul metodei constă în posibilitatea de a utiliza exclusiv materialul disponibil pe Lună. Transportul materialelor de construcție de pe Pământ presupune costuri ridicate, iar producerea lor direct la destinație ar putea simplifica viitoarele misiuni spațiale.
Cărămizile obținute sunt însă mai poroase și mai puțin rezistente decât cele realizate cu ajutorul unor substanțe de legătură. Deocamdată, ele își pot susține propria greutate, dar nu se știe dacă ar rezista și la greutatea altor materiale de construcție.
„Structurile pe care le realizăm se pot susține singure, dar aș ezita să afirm că procedeul nostru poate fi folosit, în acest moment, pentru construcții care suportă alte greutăți”, a explicat Cole McCallum.
Echipa intenționează să studieze comportamentul materialului în condiții similare celor de pe Lună, unde gravitația este mult mai redusă decât pe Pământ și nu există o atmosferă comparabilă cu cea terestră.
Cercetătorii urmăresc, de asemenea, îmbunătățirea rezistenței cărămizilor, astfel încât tehnologia să poată fi utilizată în viitor pentru construirea unor adăposturi și a altor structuri destinate astronauților.

