La 19 noiembrie 2026 se împlinesc 80 de ani de la primele alegeri parlamentare organizate în România după cel de-Al Doilea Război Mondial. Scrutinul din 1946, desfășurat sub guvernul condus de Petru Groza, a fost falsificat în favoarea Blocului Partidelor Democrate (BPD), alianță dominată de Partidul Comunist Român. Victoria atribuită acesteia a permis consolidarea controlului comunist asupra instituțiilor statului și a accelerat înlăturarea opoziției politice, într-un proces care a culminat cu abolirea monarhiei, la 30 decembrie 1947.
Contextul politic și pregătirea alegerilor
Guvernul Petru Groza, instalat la 6 martie 1945 cu sprijinul Uniunii Sovietice, controla principalele instituții administrative și dispunea de mijloacele necesare pentru influențarea procesului electoral. Comuniștii urmăreau obținerea unei majorități parlamentare care să le permită continuarea transformărilor politice și economice începute după război.
Principala alianță guvernamentală, Blocul Partidelor Democrate, reunea Partidul Comunist Român, Partidul Social-Democrat, Frontul Plugarilor și alte formațiuni apropiate puterii. În opoziție se aflau Partidul Național-Țărănesc, condus de Iuliu Maniu, și Partidul Național Liberal, condus de Constantin I. C. Brătianu.
Campania electorală s-a desfășurat într-un climat de intimidare și violență. Întrunirile opoziției au fost atacate, distribuirea materialelor electorale a fost împiedicată, iar presa partidelor istorice a întâmpinat numeroase restricții.
La 28 octombrie 1946, reprezentanții diplomatici ai Statelor Unite și Marii Britanii au transmis guvernului român note de protest privind neregulile din campanie și prevederile legislației electorale. Autoritățile de la București au respins criticile, considerându-le o intervenție în afacerile interne ale României.
Cum au fost falsificate rezultatele
Alegerile din 19 noiembrie 1946 au vizat constituirea Adunării Deputaților, parlamentul unicameral al României.
Documentele diplomatice și cercetările istorice ulterioare au evidențiat numeroase metode de fraudare: introducerea unor buletine de vot în urne înaintea începerii votării, împiedicarea alegătorilor să voteze, excluderea reprezentanților opoziției de la numărarea voturilor și falsificarea proceselor-verbale.
Un raport din 27 noiembrie 1946, întocmit de reprezentantul american la București, Burton Y. Berry, descria mecanismele prin care autoritățile au intervenit asupra scrutinului. Documentul, păstrat în arhivele diplomatice americane, consemnează inclusiv împiedicarea observatorilor opoziției să asiste la numărarea voturilor.
Potrivit rezultatelor oficiale, anunțate la 22 noiembrie, Blocul Partidelor Democrate a obținut aproximativ 69,8% din voturi și 347 dintre cele 414 mandate parlamentare. Partidului Național-Țărănesc i-au fost atribuite 33 de mandate, Uniunii Populare Maghiare – 29, Partidului Național Liberal – trei, iar Partidului Țărănesc-Democrat – două.
Rezultatele au fost contestate imediat de opoziție. La 20 noiembrie, Iuliu Maniu și Constantin I. C. Brătianu au adresat un memoriu Comisiei Centrale Electorale, în care au prezentat abuzurile comise de autorități și au denunțat falsificarea scrutinului.
Cercetările istorice bazate pe documente interne ale Partidului Comunist au confirmat amploarea fraudei. Unele evaluări din epocă indicau pentru BPD un rezultat real considerabil mai mic decât cel oficial. Proporțiile exacte ale voturilor obținute de fiecare formațiune nu pot fi însă reconstituite cu certitudine.
Partidele istorice au refuzat să recunoască rezultatele și au cerut anularea alegerilor. În semn de protest, PNȚ și PNL au anunțat retragerea din guvern a reprezentanților lor, Emil Hațieganu și Mihail Romniceanu.
Statele Unite și Marea Britanie au contestat legitimitatea scrutinului, invocând încălcarea angajamentelor privind organizarea unor alegeri libere. Protestele diplomatice nu au determinat însă repetarea votului.
La 1 decembrie 1946, regele Mihai I a deschis lucrările noului Parlament, într-un context în care influența politică a monarhiei era tot mai redusă.
De la falsificarea alegerilor la instaurarea dictaturii
Majoritatea parlamentară obținută prin fraudă a permis comuniștilor să intensifice acțiunile împotriva adversarilor politici.
În iulie 1947, după înscenarea de la Tămădău, mai mulți lideri național-țărăniști au fost arestați. La 29 iulie, autoritățile au decis dizolvarea Partidului Național-Țărănesc. Iuliu Maniu și Ion Mihalache au fost condamnați ulterior la muncă silnică pe viață și au murit în detenție.
La 30 decembrie 1947, regele Mihai I a fost constrâns să abdice, iar Parlamentul a proclamat Republica Populară Română. Eliminarea treptată a pluralismului politic a continuat în 1948, când comuniștii și-au consolidat monopolul asupra puterii.
Alegerile din 19 noiembrie 1946 ocupă un loc central în istoria instaurării regimului comunist din România. Falsificarea rezultatelor a oferit guvernului dominat de comuniști o majoritate parlamentară pe care nu o obținuse printr-un scrutin liber și a contribuit la desființarea instituțiilor democratice.
La împlinirea a 80 de ani, evenimentul este readus în atenția publicului și prin conferința „80 de ani de la alegerile falsificate din 19 noiembrie 1946”, organizată la Biblioteca Academiei Române de Asociația Amarjar, cu participarea unor istorici și cercetători ai perioadei comuniste.

