osteoporosis in bones
Sursa foto: Scientific Animations / Wikimedia Commons — CC BY-SA 4.0 - Comparație între structura unui os sănătos și a unuia afectat de osteoporoză. Imagine ilustrativă

Un tratament experimental cu celule stem ar putea reduce fracturile provocate de osteoporoză

O terapie experimentală bazată pe celule stem recoltate din măduva osoasă a pacientelor a fost asociată cu o reducere de aproximativ 94% a frecvenței fracturilor într-un studiu clinic desfășurat pe zece femei cu osteoporoză avansată. Rezultatele cercetării, publicate în revista științifică „Cell” la 11 septembrie 2026 și readuse în atenție de presa internațională luni, 16 noiembrie, indică posibilitatea dezvoltării unui tratament capabil să stimuleze refacerea țesutului osos.

Cercetarea a fost realizată de specialiști din Spania și Statele Unite, printre care cercetători ai Spitalului Universitar Virgen de la Arrixaca din Murcia și ai Miami Veterans Affairs Medical Center.

La studiu au participat zece femei cu vârste de peste 50 de ani, diagnosticate cu forme severe de osteoporoză și care suferiseră anterior fracturi provocate de traumatisme minore.

Cercetătorii au recoltat celule stem mezenchimale din măduva osoasă a participantelor, apoi le-au multiplicat și le-au modificat suprafața în laborator. Procedura a urmărit îmbunătățirea capacității celulelor de a ajunge în măduva osoasă, unde pot contribui la formarea și repararea țesutului osos.

Celulele modificate au fost administrate intravenos, printr-o singură perfuzie, fără a fi necesare intervenții chirurgicale pentru introducerea lor în oase.

În primii doi ani după tratament, numărul mediu anual de fracturi înregistrate în întregul grup a scăzut de la aproximativ opt la 0,5. Reducerea a fost de aproape 94%, comparativ cu perioada anterioară administrării terapiei.

Investigațiile efectuate ulterior au indicat și modificări favorabile ale structurii osoase. La patru luni după administrare, suprafața medie a țesutului osos analizat prin biopsie a crescut cu aproximativ 70%.

Participantele au raportat, de asemenea, o reducere cu 34% a durerilor osoase și o îmbunătățire a capacității de desfășurare a activităților fizice.

Monitorizarea a continuat mai mulți ani după încheierea perioadei inițiale de evaluare, iar cercetătorii au constatat că frecvența fracturilor a rămas redusă. Nu au fost raportate reacții adverse grave asociate terapiei.

Rezultatele trebuie însă interpretate cu prudență. Studiul a inclus numai zece paciente și nu a avut un grup de control, fiind conceput în primul rând pentru evaluarea siguranței tratamentului. Prin urmare, datele nu demonstrează încă faptul că terapia poate preveni fracturile la scară largă sau că poate vindeca osteoporoza.

Sunt necesare studii clinice suplimentare, cu un număr mai mare de participanți, pentru confirmarea eficienței, evaluarea riscurilor și stabilirea condițiilor în care tratamentul ar putea fi utilizat în practica medicală.

Osteoporoza este o afecțiune caracterizată prin reducerea rezistenței osoase, care crește riscul fracturilor, în special la nivelul șoldului, coloanei vertebrale și încheieturii mâinii. Boala afectează în special persoanele în vârstă și femeile după menopauză.