Elena Valerievna Milașina (n. 28 octombrie 1977, Dalnegorsk, Rusia) este jurnalistă de investigație la publicația „Novaia Gazeta”, unde lucrează din 1997. A documentat scufundarea submarinului Kursk, criza ostaticilor de la Beslan și încălcarea drepturilor omului în Cecenia, continuând o parte dintre investigațiile Annei Politkovskaia. A primit numeroase amenințări și a fost agresată în repetate rânduri, cel mai grav atac având loc în iulie 2023, în timpul unei deplasări în Cecenia.
Studiile și începuturile carierei jurnalistice
Elena Milașina s-a născut la 28 octombrie 1977, în orașul Dalnegorsk, din ținutul Primorie, în Extremul Orient rus. A crescut în Amursk, oraș din apropierea fluviului Amur.
Între 1994 și 1995 a participat la Future Leaders Exchange (FLEX), un program de schimb educațional finanțat de guvernul Statelor Unite. A locuit timp de un an într-o familie americană.
După întoarcerea în Rusia, a fost admisă la Facultatea de Jurnalism a Universității de Stat „M. V. Lomonosov” din Moscova.
În vara anului 1997, după primul an de facultate, a făcut un stagiu de practică la „Novaia Gazeta”, ziar independent înființat la Moscova în 1993. În decembrie a fost angajată în redacție, continuându-și în paralel studiile universitare.
A lucrat alături de jurnaliști cu experiență, printre care Anna Politkovskaia, venită la Novaia Gazeta în 1999.
Milașina a absolvit facultatea în 2001. În acel moment avea deja experiență în jurnalismul de investigație.
Investigația despre scufundarea submarinului Kursk
La 12 august 2000, submarinul nuclear rus Kursk s-a scufundat în Marea Barents, în timpul unui exercițiu militar. Toți cei 118 membri ai echipajului au murit.
Accidentul a provocat numeroase controverse privind desfășurarea operațiunilor de salvare și informațiile transmise de conducerea marinei militare. Timp de mai multe zile, familiile marinarilor nu au primit explicații clare despre situația celor aflați la bord.
Novaia Gazeta a trimis-o pe Elena Milașina la Vidiayevo, baza navală din care a plecat submarinul. Jurnalista a discutat cu rudele membrilor echipajului și a urmărit declarațiile oficiale, încercând să stabilească ce s-a întâmplat după scufundarea navei.
Unul dintre subiectele cercetate a fost intervalul în care unii marinari au continuat să trăiască după exploziile produse la bord.
În timpul operațiunilor de recuperare a submarinului, anchetatorii au descoperit un mesaj scris de căpitan-locotenentul Dmitri Kolesnikov. Nota arăta că 23 de marinari au supraviețuit exploziilor inițiale și s-au refugiat într-un compartiment al navei.
Milașina a publicat o serie de articole despre accident, încercările de salvare și diferențele dintre informațiile comunicate de autorități și mărturiile familiilor.
În 2001 a primit premiul „Penița de Aur a Rusiei”, acordat de Uniunea Jurnaliștilor din Rusia, pentru investigațiile despre Kursk.
Criza ostaticilor de la Beslan
În septembrie 2004, Elena Milașina a relatat despre atacul terorist de la Școala nr. 1 din Beslan, oraș din republica rusă Osetia de Nord.
La 1 septembrie, un grup înarmat a ocupat școala în timpul festivității de deschidere a anului școlar. Atacatorii au luat ostatice peste 1.000 de persoane, majoritatea copii, părinți și profesori.
Milașina a plecat în Osetia de Nord în prima zi a crizei. A discutat cu rudele ostaticilor și cu martorii, încercând să afle câte persoane se aflau în clădire și care erau cererile atacatorilor.
Autoritățile au anunțat inițial că aproximativ 350 de persoane erau ținute ostatice. Reporterii Novaia Gazeta au obținut însă informații care indicau un număr mult mai mare.
Criza s-a încheiat la 3 septembrie, după explozii și schimburi de focuri, urmate de intervenția forțelor ruse. Potrivit bilanțului oficial, au murit 334 de persoane, printre care 186 de copii.
Milașina a revenit de mai multe ori la Beslan în anii următori. A urmărit anchetele judiciare, a discutat cu supraviețuitorii și a documentat întrebările familiilor victimelor privind modul în care autoritățile au gestionat criza.
O parte dintre articolele sale au analizat intervenția forțelor de securitate și informațiile prezentate de instituțiile statului după încheierea atacului.
Investigațiile despre Cecenia și colaborarea cu Anna Politkovskaia
Cecenia a devenit unul dintre principalele subiecte ale activității Elenei Milașina. În timpul celui de-al Doilea Război Cecen, început în 1999, Novaia Gazeta a trimis frecvent reporteri în regiune pentru a documenta operațiunile militare și situația civililor.
Anna Politkovskaia, colega sa de redacție, era cunoscută pentru reportajele despre dispariții, tortură și abuzurile comise de militari și de forțele de securitate cecene.
După asasinarea jurnalistei Anna Politkovskaia, la 7 octombrie 2006, Milașina a preluat o parte dintre cazurile urmărite de aceasta și a continuat să investigheze încălcările drepturilor omului din Caucazul de Nord.
A discutat cu victime, avocați și rude ale persoanelor dispărute.
În 2008, în timpul războiului dintre Rusia și Georgia, a cercetat și abuzurile comise asupra civililor din Osetia de Sud, colaborând cu reprezentanți ai organizației Human Rights Watch.
Un alt caz urmărit de jurnalistă a fost asasinarea Nataliei Estemirova, activistă a organizației Memorial și colaboratoare a Novaia Gazeta.
La 15 iulie 2009, Estemirova a fost răpită la Groznîi. Trupul său a fost găsit în aceeași zi în republica vecină Ingușetia.
Milașina a cercetat împrejurările crimei și a publicat articole despre desfășurarea anchetei.
Agresiunea din 2012
La 5 aprilie 2012, Elena Milașina a fost atacată în Balașiha, lângă Moscova, în timp ce se întorcea acasă împreună cu Ella Asoyan, reprezentantă a organizației Freedom House.
Doi bărbați le-au agresat și le-au furat bunurile personale. Jurnalista a fost lovită în repetate rânduri, mai ales în zona capului, suferind o comoție cerebrală, vânătăi și leziuni dentare.
Milașina a criticat întârzierea intervenției poliției și modul în care agenții au tratat sesizarea.
Committee to Protect Journalists și Human Rights Watch au cerut autorităților să îi identifice pe agresori și să stabilească dacă atacul avea legătură cu activitatea sa profesională.
La momentul respectiv, jurnalista investiga și activitatea instituțiilor ruse responsabile de combaterea traficului de droguri.
Investigațiile despre persecuțiile împotriva homosexualilor din Cecenia
La 1 aprilie 2017, Novaia Gazeta a publicat o investigație semnată de Elena Milașina despre persecuțiile împotriva bărbaților considerați homosexuali de autoritățile cecene.
Articolul, urmat de alte materiale, prezenta mărturii despre persoane reținute fără mandat, duse în centre clandestine de detenție și supuse torturii.
Potrivit informațiilor obținute de redacție, zeci de bărbați au fost vizați de operațiunile forțelor de securitate.
Jurnaliștii au discutat cu victime și au verificat informațiile prin surse din administrație și din instituțiile de securitate.
Autoritățile cecene au respins acuzațiile. Reprezentanți ai administrației conduse de Ramzan Kadîrov au negat persecuțiile și au susținut că în republică nu există persoane homosexuale.
Articolele au provocat reacții internaționale. Organizațiile pentru drepturile omului și reprezentanți ai mai multor guverne au cerut o anchetă asupra faptelor descrise de Novaia Gazeta.
În Cecenia, lideri politici și religioși au criticat publicația. La o adunare organizată în aprilie 2017 au fost formulate amenințări la adresa redacției.
Milașina a primit numeroase mesaje de amenințare. Jurnalista a plecat temporar din Rusia, după ce conducerea ziarului a considerat că siguranța sa era în pericol.
Atacul din februarie 2020
La 6 februarie 2020, Elena Milașina și avocata Marina Dubrovina au fost agresate într-un hotel din Groznîi, capitala Ceceniei.
Cele două se aflau în oraș pentru a asista la procesul bloggerului Islam Nuhanov, acuzat de deținere ilegală de arme.
Nuhanov a publicat anterior o înregistrare video despre proprietăți imobiliare pe care le atribuia unor persoane apropiate conducerii cecene.
Agresiunea s-a produs în holul hotelului. Potrivit jurnalistei, un grup de persoane, femei și bărbați, le-a atacat și le-a lovit în mod repetat.
Milașina a relatat că incidentul a fost filmat de unii dintre participanți și a susținut că agresiunea a fost organizată.
Ministerul de Interne din Cecenia a anunțat verificarea incidentului. Organizațiile internaționale pentru apărarea libertății presei au cerut identificarea celor responsabili.
Cazul Zaremei Musaeva și amenințările din 2022
În ianuarie 2022, forțele de securitate cecene au ridicat-o din locuința sa din Nijni Novgorod pe Zarema Musaeva, soția unui fost judecător al Curții Supreme a Ceceniei.
Femeia a fost dusă în Cecenia, unde a fost acuzată ulterior de infracțiuni care includeau folosirea violenței împotriva unui polițist.
Cazul a atras atenția pentru că fiii săi criticau public administrația lui Ramzan Kadîrov și denunțau abuzurile din republică.
Milașina a investigat împrejurările în care Musaeva a fost luată de acasă și transferată în Cecenia. A urmărit declarațiile autorităților, acuzațiile formulate împotriva femeii și situația familiei sale.
În aceeași perioadă, Ramzan Kadîrov și alți reprezentanți ai administrației cecene au făcut declarații amenințătoare la adresa unor jurnaliști și activiști.
La începutul lunii februarie 2022, conducerea Novaia Gazeta a decis ca Milașina să părăsească temporar Rusia. Jurnalista a continuat să lucreze din străinătate, revenind ulterior în țară.
Cazul Zaremei Musaeva a rămas în atenția sa și în anul următor. În iulie 2023, Milașina a decis să meargă din nou în Cecenia, pentru a asista la pronunțarea sentinței. Deplasarea s-a încheiat însă cu un nou atac împotriva jurnalistei.
Atacul din 4 iulie 2023
La 4 iulie 2023, Elena Milașina și avocatul Aleksandr Nemov au sosit în Cecenia pentru a asista la pronunțarea sentinței în procesul Zaremei Musaeva, care urma să aibă loc în aceeași zi, la Groznîi.
În timp ce se îndreptau cu un taxi de la aeroport spre oraș, mai multe mașini le-au blocat drumul. Un grup de bărbați înarmați și cu fețele acoperite i-a scos cu forța din autoturism și a început să îi lovească.
Agresorii i-au bătut cu pumnii, picioarele și bastoanele, amenințându-i cu armele. Le-au cerut să nu mai vină în Cecenia. În timpul atacului, Milașinei i-au ras părul și i-au turnat pe cap o substanță antiseptică verde. Le-au distrus și telefoanele și celelalte echipamente electronice.
Jurnalista a suferit răni la cap, numeroase vânătăi și fracturi la degete. Aleksandr Nemov a fost rănit la un picior cu un obiect ascuțit. Amândoi au fost duși la un spital din Groznîi, apoi transferați la Beslan și, ulterior, la Moscova, pentru îngrijiri medicale.
Atacul a fost condamnat de Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa, Amnesty International, Human Rights Watch și mai multe instituții europene, care au cerut identificarea agresorilor. Kremlinul a anunțat că incidentul trebuie investigat, iar liderul cecen Ramzan Kadîrov a declarat că a cerut găsirea celor responsabili.
Din cauza agresiunii, Milașina și Nemov nu au mai ajuns la proces. Instanța din Groznîi a condamnat-o în aceeași zi pe Zarema Musaeva la cinci ani și șase luni de închisoare.
Comitetul de Investigații al Rusiei a deschis un dosar penal după atacul asupra jurnalistei și avocatului.
Milașina a fost audiată în iulie 2023. A relatat că agresorii îi cunoșteau activitatea și i-au reproșat articolele despre Cecenia.
În februarie 2025, presa a relatat că anchetatorii au suspendat cercetările preliminare, motivând că nu au reușit să identifice suspecții.
Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 2025
La 4 martie 2025, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a pronunțat o hotărâre în cauza „Milașina și alții împotriva Rusiei”.
Procesul privea amenințările primite de jurnaliștii Novaia Gazeta după publicarea investigațiilor din 2017 despre persecuțiile împotriva persoanelor considerate homosexuale în Cecenia.
Plângerea a fost depusă în octombrie 2017 de Elena Milașina, Dmitri Muratov, Serghei Kojeurov și societatea care edita Novaia Gazeta.
Reclamanții au susținut că declarațiile unor oficiali și lideri religioși ceceni le-au pus viața în pericol, fără ca autoritățile ruse să ia măsuri suficiente pentru protejarea lor.
Curtea a examinat amenințările, reacțiile instituțiilor statului și anchetele desfășurate după sesizările redacției.
Judecătorii au constatat că declarațiile îndreptate împotriva jurnaliștilor au făcut parte dintr-o campanie de intimidare care le-a afectat activitatea profesională.
Instanța a stabilit încălcarea articolului 10 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care protejează libertatea de exprimare. În cazul celor trei jurnaliști, a constatat și încălcarea articolului 8, referitor la respectarea vieții private.
Rusia a fost obligată să plătească despăgubiri de 9.800 de euro fiecărui jurnalist și 7.500 de euro societății care edita ziarul, la care s-au adăugat cheltuieli de judecată.
Hotărârea a rămas definitivă la 4 iunie 2025.
Premii și distincții
Elena Milașina a primit mai multe premii pentru investigațiile sale.
În 2001, Uniunea Jurnaliștilor din Rusia i-a acordat distincția „Penița de Aur a Rusiei”, pentru articolele despre catastrofa submarinului Kursk.
În 2009, Human Rights Watch i-a acordat premiul „Alison Des Forges Award for Extraordinary Activism”, pentru activitatea privind apărarea drepturilor omului.
În 2013, Departamentul de Stat al Statelor Unite i-a acordat International Women of Courage Award, distincție destinată femeilor care se remarcă prin activitatea profesională și civică în condiții dificile.
În 2016 s-a numărat printre laureații Free Media Awards, acordate de fundațiile Fritt Ord din Norvegia și ZEIT-Stiftung din Germania pentru jurnalismul independent din Europa de Est.
În 2019, Vrije Universiteit Brussel, din Belgia, i-a acordat titlul de doctor honoris causa, în semn de recunoaștere a activității sale jurnalistice.
Cronologie
- 1977 – Se naște la 28 octombrie, în Dalnegorsk, Rusia. Crește în orașul Amursk, din Extremul Orient rus.
- 1994–1995 – Participă la programul educațional FLEX și studiază timp de un an în Statele Unite.
- 1997 – Începe un stagiu de practică la Novaia Gazeta și este angajată în redacție în luna decembrie.
- 2000 – Investighează scufundarea submarinului nuclear Kursk, în Marea Barents.
- 2001 – Absolvă Facultatea de Jurnalism a Universității de Stat „M. V. Lomonosov” din Moscova și primește premiul „Penița de Aur a Rusiei”.
- 2004 – Relatează despre criza ostaticilor de la Beslan și începe să documenteze desfășurarea atacului și intervenția autorităților.
- 2006 – După asasinarea Annei Politkovskaia, continuă o parte dintre investigațiile acesteia despre încălcarea drepturilor omului în Cecenia.
- 2008 – Documentează abuzurile comise în timpul războiului dintre Rusia și Georgia, colaborând cu cercetători ai Human Rights Watch.
- 2009 – Participă la investigarea asasinării Nataliei Estemirova și primește premiul „Alison Des Forges Award”.
- 2012 – La 5 aprilie este agresată în Balașiha, lângă Moscova, împreună cu Ella Asoyan.
- 2013 – Primește International Women of Courage Award din partea Departamentului de Stat al Statelor Unite.
- 2016 – Primește un premiu Free Media Awards.
- 2017 – În aprilie publică investigații despre persecuțiile împotriva bărbaților suspectați de homosexualitate în Cecenia. Amenințările primite o determină să părăsească temporar Rusia.
- 2019 – Primește titlul de doctor honoris causa al Vrije Universiteit Brussel.
- 2020 – La 6 februarie este agresată într-un hotel din Groznîi, împreună cu avocata Marina Dubrovina.
- 2022 – Investighează cazul Zaremei Musaeva. În februarie părăsește temporar Rusia, după noi amenințări.
- 2023 – La 4 iulie este atacată și grav rănită în Cecenia, împreună cu avocatul Aleksandr Nemov.
- 2025 – În februarie se află că ancheta privind atacul din 2023 a fost suspendată, deoarece autoritățile nu au identificat suspecții.
- 2025 – La 4 martie, Curtea Europeană a Drepturilor Omului constată încălcarea libertății de exprimare și a dreptului la respectarea vieții private în cauza „Milașina și alții împotriva Rusiei”. Hotărârea rămâne definitivă la 4 iunie.