Elon Reeve Musk, născut la 28 iunie 1971 în Pretoria, Africa de Sud, este un antreprenor cunoscut pentru activitatea sa în industriile auto, aerospațială și cea a inteligenței artificiale. A fondat SpaceX, conduce Tesla din 2008 și a fost implicat în dezvoltarea unor companii precum PayPal, Neuralink, The Boring Company, X și xAI.
Copilăria, studiile și primele afaceri
Elon Musk a crescut în Pretoria alături de fratele său, Kimbal, și sora sa, Tosca. Mama lor, Maye Musk, născută în Canada, a lucrat ca model și dietetician, iar tatăl, Errol Musk, este inginer. După divorțul părinților, Elon a locuit o perioadă cu tatăl său. Anii copilăriei au fost marcați de interesul tot mai mare pentru cărți, calculatoare și programare.
A învățat singur să scrie programe, iar la 12 ani a realizat „Blastar”, un joc în care jucătorul trebuia să distrugă o navă extraterestră încărcată cu arme. Codul jocului a fost cumpărat de o revistă sud-africană de specialitate pentru aproximativ 500 de dolari.
La 17 ani, Musk a părăsit Africa de Sud și a plecat în Canada. A început studiile la Queen’s University din Kingston, Ontario, iar după doi ani s-a transferat la University of Pennsylvania, unde a urmat cursuri de fizică și economie. În 1995 a ajuns în California pentru studii postuniversitare la Stanford University, însă a renunțat după numai câteva zile, într-o perioadă în care internetul începea să se transforme într-o industrie și atrăgea tot mai mulți antreprenori spre Silicon Valley.
Împreună cu fratele său, Kimbal, a înființat în același an Zip2, o firmă care oferea publicațiilor instrumente pentru realizarea unor ghiduri urbane pe internet. Ziarele puteau publica hărți, adrese de firme, restaurante și alte informații despre oraș într-o perioadă în care multe redacții americane abia începeau să își construiască edițiile online.
Zip2 a atras investiții și contracte cu grupuri importante de presă, iar în 1999 a fost cumpărată de Compaq pentru 307 milioane de dolari. Musk, care avea 27 de ani, a primit în jur de 22 de milioane de dolari pentru participația sa și a investit o mare parte din bani într-o nouă afacere.
După vânzarea Zip2, Musk a investit o parte din bani în X.com, o companie pe care a fondat-o în 1999 pentru servicii financiare online. În aceeași perioadă, Confinity, o altă firmă din Silicon Valley, a dezvoltat PayPal, un serviciu prin care utilizatorii puteau trimite bani folosind adresa de e-mail. PayPal s-a răspândit rapid mai ales pe eBay, unde cumpărătorii și vânzătorii aveau nevoie de o metodă simplă pentru încasarea și efectuarea plăților.
X.com și Confinity au fuzionat în 2000, iar Musk a condus pentru câteva luni compania rezultată, înainte ca Peter Thiel să preia funcția de director executiv. PayPal a devenit treptat principalul serviciu al firmei, iar în 2001 numele companiei a fost schimbat din X.com în PayPal.
eBay a cumpărat PayPal în 2002 pentru aproximativ 1,5 miliarde de dolari în acțiuni. Musk, unul dintre principalii acționari, a obținut în urma tranzacției capitalul cu care avea să finanțeze proiecte mult mai costisitoare decât afacerile sale de pe internet.
SpaceX – de la Falcon 1 la Starship
Musk a fondat SpaceX în 2002, într-o perioadă în care lansările spațiale erau realizate în principal de agenții de stat și de mari companii aerospațiale. Proiectul său pornea de la costul foarte ridicat al accesului în spațiu: rachetele necesitau investiții de zeci de milioane de dolari, iar cele mai multe componente nu mai puteau fi folosite după lansare. SpaceX a început să își construiască propriile motoare și rachete, urmărind ca, în timp, o parte cât mai mare din vehicul să poată fi recuperată și lansată din nou.
Primul model, Falcon 1, a avut un început dificil. Trei lansări consecutive, între 2006 și 2008, s-au încheiat fără ca racheta să își îndeplinească misiunea, iar după al treilea eșec resursele financiare ale SpaceX erau aproape epuizate. Musk investise deja o parte importantă din banii obținuți după vânzarea PayPal și finanța în paralel Tesla, care se confrunta la rândul ei cu lipsa capitalului.
La 28 septembrie 2008, cea de-a patra lansare Falcon 1 a reușit, iar racheta a ajuns pe orbita Pământului. Câteva luni mai târziu, NASA a acordat SpaceX un contract de 1,6 miliarde de dolari pentru 12 misiuni de aprovizionare a Stației Spațiale Internaționale. Contractul i-a asigurat companiei atât venituri pentru anii următori, cât și posibilitatea de a dezvolta o rachetă mult mai mare.
Falcon 9 a zburat pentru prima dată în 2010 și, spre deosebire de Falcon 1, a fost conceput pentru misiuni mai grele, inclusiv pentru transportul capsulei Dragon. Racheta este alcătuită din două trepte care funcționează succesiv. Prima este partea inferioară, prevăzută cu nouă motoare Merlin și cu cea mai mare parte a combustibilului necesar desprinderii de la sol. După câteva minute de zbor, aceasta se separă și începe coborârea spre Pământ. Treapta a doua, aflată deasupra ei, folosește un singur motor Merlin adaptat funcționării în vid și continuă zborul pentru a duce capsula sau sateliții pe orbita stabilită. Prima treaptă poate fi recuperată și refolosită; cea de-a doua nu este recuperată în configurația actuală a Falcon 9.
În mai 2012, capsula Dragon a transportat provizii către Stația Spațială Internațională. SpaceX lucra în paralel la recuperarea primei trepte Falcon 9, partea cea mai mare a rachetei și cea care conține cele nouă motoare principale. În loc să fie abandonată după separare, treapta a fost dotată cu sisteme care îi permit să își controleze revenirea, să își reaprindă motoarele și să aterizeze vertical, fie pe uscat, fie pe o platformă maritimă.
Prima aterizare reușită pe uscat după o lansare orbitală a avut loc în decembrie 2015. În martie 2017, SpaceX a folosit din nou o primă treaptă care a mai zburat, demonstrând că aceeași parte a rachetei poate participa la mai multe misiuni. Recuperarea și reutilizarea au devenit ulterior obișnuite în programul Falcon 9, iar SpaceX a început să recupereze și jumătățile carcasei care protejează sateliții în primele minute ale zborului.
Falcon 9 a deschis și drumul către transportul astronauților. După retragerea navetelor spațiale, în 2011, Statele Unite nu mai puteau trimite echipaje spre Stația Spațială Internațională de pe propriul teritoriu și apelau la capsulele rusești Soyuz. Situația s-a schimbat la 30 mai 2020, când Robert Behnken și Douglas Hurley au plecat din Florida la bordul unei capsule Crew Dragon lansate cu Falcon 9. Zborurile cu echipaj au continuat apoi în mod regulat; la 1 octombrie 2026, SpaceX a lansat Crew-13, a 13-a misiune operațională de lungă durată a companiei către Stația Spațială Internațională.
O parte importantă a lansărilor Falcon 9 este legată astăzi de Starlink, rețeaua de internet prin satelit construită chiar de SpaceX. Sateliții sunt plasați pe orbite joase, la altitudini mult mai mici decât cele folosite de sistemele obișnuite de telecomunicații, ceea ce reduce timpul în care semnalul ajunge de la utilizator la satelit și înapoi. La 31 martie 2026, SpaceX raporta aproximativ 9.600 de sateliți Starlink aflați pe orbită și 10,3 milioane de abonați în 164 de țări, teritorii și alte piețe.
Falcon 9 are însă o capacitate limitată în comparație cu ceea ce SpaceX vrea să transporte în viitor. Pentru încărcături mult mai mari și pentru misiunile spre Lună sau, într-o perspectivă mai îndepărtată, spre Marte, compania dezvoltă Starship. Sistemul este format tot din două părți: uriașul propulsor Super Heavy asigură desprinderea de la sol, iar deasupra lui se află nava Starship, care continuă zborul după separare. Spre deosebire de Falcon 9, unde numai prima treaptă este recuperată, SpaceX urmărește ca ambele componente ale Starship să poată fi folosite din nou.
NASA a ales o versiune a Starship pentru programul Artemis, unde nava ar urma să transporte astronauți între orbita lunară și suprafața Lunii. SpaceX are însă nevoie de Starship și pentru propria rețea Starlink: sateliții din noua generație V3 sunt mai mari, iar compania estimează că o singură lansare Starship va putea duce pe orbită până la 60 de astfel de sateliți.
Dezvoltarea Starship a trecut prin numeroase teste, unele încheiate cu explozia sau pierderea vehiculelor. La 28 septembrie 2026, în timpul celui de-al 14-lea zbor de test, Starship a ajuns pentru prima dată pe orbită și a lansat 26 de sateliți Starlink V3. Unul dintre cele trei motoare principale ale navei s-a oprit înainte de termen, iar SpaceX a încheiat zborul după aproximativ trei ore, în loc de cele zece prevăzute inițial. Compania a început apoi să cerceteze cauza defecțiunii.
Tesla – de la Roadster la producția de masă
Tesla Motors a fost înființată în 2003 de Martin Eberhard și Marc Tarpenning, iar Musk s-a alăturat companiei în anul următor, când a investit 6,5 milioane de dolari într-o rundă de finanțare de 7,5 milioane și a devenit președintele consiliului de administrație.
Primul automobil, Roadster, a fost construit pornind de la platforma Lotus Elise și folosea baterii litiu-ion. Tesla a ales să înceapă cu o mașină sport scumpă, produsă într-un număr relativ mic, pentru că nu dispunea de fabricile și capitalul necesare unui automobil destinat pieței de masă. Musk explica în 2006 că veniturile obținute din primul model urmau să finanțeze dezvoltarea unor mașini tot mai accesibile.
Roadster a intrat în producție în 2008, după o perioadă cu întârzieri și costuri mai mari decât cele estimate. Martin Eberhard a părăsit conducerea companiei în 2007, iar Musk a devenit director executiv în octombrie 2008, chiar în timpul crizei financiare mondiale.
Tesla avea atunci nevoie de bani atât pentru continuarea producției Roadster, cât și pentru următorul model. Departamentul american al Energiei a aprobat în 2009 un împrumut de 465 de milioane de dolari, din care o mare parte a fost folosită pentru dezvoltarea Model S. Sedanul electric a ajuns la clienți în 2012 și a dus Tesla dincolo de piața foarte restrânsă a automobilelor sport electrice.
Au urmat Model X și, în 2017, Model 3, automobilul cu care Tesla a încercat să treacă la producția de masă. Comenzile au crescut mai repede decât capacitatea fabricilor, iar compania a întâmpinat probleme serioase cu liniile de asamblare și cu automatizarea unor operațiuni. Musk a numit această perioadă „production hell” și a recunoscut ulterior că Tesla a încercat să automatizeze prea multe procese.
Model Y a devenit unul dintre cele mai importante produse ale companiei, iar Tesla și-a mărit capacitatea de producție prin fabricile din Statele Unite, Shanghai și apropierea Berlinului.
În același timp, activitatea Tesla s-a extins spre stocarea energiei, baterii pentru locuințe și rețeaua Supercharger. În ultimii ani, Musk a pus tot mai mult accent pe conducerea autonomă, robotaxiuri și robotul umanoid Optimus, prezentând inteligența artificială și robotica drept componente esențiale pentru viitorul companiei.
Tesla îl prezintă astăzi pe Musk drept unul dintre cofondatori, deși el a venit după înființarea firmei.
OpenAI, X, xAI și Neuralink
În 2015, Musk s-a numărat printre fondatorii OpenAI, alături de Sam Altman, Greg Brockman, Ilya Sutskever și alți cercetători și antreprenori. Organizația a pornit ca entitate nonprofit, cu scopul declarat de a dezvolta inteligența artificială.
Musk a părăsit consiliul de administrație în 2018, iar relația cu OpenAI s-a deteriorat ulterior. El a criticat dezvoltarea activităților comerciale și a susținut că organizația s-a îndepărtat de misiunea inițială. OpenAI a respins acuzațiile și a publicat documente prin care a încercat să arate că Musk a participat la discuțiile privind atragerea unor investiții mult mai mari. Disputa a ajuns și în instanță.
O altă etapă importantă a început în 2022, când Musk a oferit 44 de miliarde de dolari pentru Twitter. După semnarea acordului a încercat să renunțe la achiziție, invocând inclusiv disputa privind numărul conturilor false și automate, însă Twitter l-a acționat în instanță pentru a-l obliga să respecte contractul. Tranzacția a fost finalizată în octombrie.
Imediat după preluare, Musk a schimbat conducerea și a concediat o mare parte dintre angajați. Twitter avea în jur de 7.500 de salariați înaintea tranzacției, aproximativ jumătate au fost disponibilizați în primul val de restructurări. Sistemul de verificare a conturilor a fost schimbat, iar bifa albastră, acordată anterior după verificarea identității, a devenit parte a unui abonament cu plată.
În vara anului 2023, Twitter a fost redenumit X, nume pe care Musk l-a folosit cu peste două decenii înainte pentru afacerea sa financiară online. Planurile sale au depășit însă ideea unei simple rețele sociale, fiind anunțate servicii video, plăți și alte funcții care ar urma să transforme X într-o platformă mult mai largă.
Tot în 2023, Musk a fondat xAI, companie de inteligență artificială care a dezvoltat Grok, integrat ulterior în X. Rețeaua socială era deja controlată de Musk, după cumpărarea Twitter în 2022. În martie 2025, el a reorganizat cele două afaceri: xAI a preluat X printr-un schimb de acțiuni, rețeaua socială devenind parte a companiei de inteligență artificială. Tranzacția a evaluat X la 33 de miliarde de dolari, fără a include datoriile, iar xAI la 80 de miliarde de dolari.
În februarie 2026 a urmat o nouă reorganizare, de această dată la un nivel mai mare. SpaceX a cumpărat xAI, iar odată cu aceasta a preluat și X. Musk controla deja toate aceste companii, însă tranzacțiile au schimbat modul în care erau grupate juridic: X a trecut sub xAI, iar xAI, împreună cu X, a ajuns apoi sub SpaceX.
Neuralink, fondată în 2016, lucrează într-un domeniu diferit. Compania dezvoltă implanturi cerebrale prevăzute cu electrozi foarte fini care pot înregistra activitatea neuronilor și transforma anumite semnale în comenzi pentru un calculator.
Primul participant uman, Noland Arbaugh, a primit implantul în ianuarie 2024. Paralizat de la umeri în jos după un accident, el a reușit ulterior să deplaseze cursorul pe ecran și să folosească un calculator prin activitatea cerebrală.
Programul s-a extins în anii următori, iar Neuralink anunța în ianuarie 2026 că 21 de persoane primiseră implanturi în studiile sale. Compania testează controlul calculatoarelor și al unor brațe robotice de către persoane cu paralizie și cercetează metode prin care semnalele cerebrale ale pacienților care nu mai pot vorbi să fie transformate în cuvinte.
Musk a fondat și The Boring Company, care sapă tuneluri pentru transport. Cel mai cunoscut proiect funcționează în Las Vegas, unde pasagerii sunt transportați în automobile Tesla printr-o rețea de tuneluri, fără trenuri și fără infrastructura unui metrou clasic.
Activitatea în administrația Statelor Unite
După revenirea lui Donald Trump la Casa Albă, în ianuarie 2025, Elon Musk a lucrat timp de câteva luni în administrația americană și a devenit figura asociată cel mai frecvent cu Department of Government Efficiency – DOGE. Proiectul urmărea reducerea cheltuielilor federale, eliminarea unor posturi și revizuirea contractelor și programelor finanțate de guvern.
Musk nu a condus însă formal U.S. DOGE Service. A lucrat la Casa Albă în calitate de consilier principal al președintelui, cu un statut temporar în administrația federală. Un raport publicat în august 2026 de Government Accountability Office – instituția de control a Congresului – arată că Musk a consiliat personalul implicat în DOGE și a participat la aplicarea unor măsuri ale programului, fără să ocupe funcția de administrator al serviciului.
Activitatea sa la Casa Albă s-a încheiat la sfârșitul lunii mai 2025, după aproximativ 130 de zile. La 30 mai, Trump și Musk au apărut împreună în Biroul Oval, iar președintele i-a mulțumit public pentru activitatea desfășurată în administrație.
Relația dintre ei s-a deteriorat însă numai câteva zile mai târziu. Musk a început să critice dur proiectul de reduceri de taxe și cheltuieli promovat de Trump, susținând că acesta ar majora prea mult deficitul și datoria publică și ar compromite economiile pe care DOGE a âncercat să le obțină. La începutul lunii iunie, Congressional Budget Office estima că versiunea adoptată de Camera Reprezentanților ar adăuga aproximativ 2.400 de miliarde de dolari datoriei federale în următorii zece ani.
Disputa privind proiectul fiscal s-a transformat rapid într-un conflict personal purtat în public. Trump a declarat că este dezamăgit de criticile fostului său consilier, iar Musk a răspuns printr-o serie de mesaje pe X, unele îndreptate direct împotriva președintelui. Schimbul de replici a ajuns până la contractele federale ale companiilor lui Musk: Trump a sugerat că guvernul ar putea economisi bani prin anularea contractelor și subvențiilor acordate acestora. SpaceX avea în acel moment contracte guvernamentale în valoare de aproximativ 22 de miliarde de dolari, inclusiv cu NASA și Pentagonul.
Musk a răspuns pentru scurt timp că SpaceX va începe retragerea din serviciu a capsulelor Dragon, folosite de NASA pentru transportul astronauților și al proviziilor către Stația Spațială Internațională. A revenit asupra anunțului câteva ore mai târziu și a precizat că Dragon va continua să fie folosit.
Tonul s-a temperat în zilele următoare. La 11 iunie, Musk a spus că regretă unele dintre mesajele publicate despre Trump și că a mers prea departe, fără să își retragă însă opoziția față de proiectul fiscal care a declanșat disputa.
Viața personală și donațiile
Elon Musk a cunoscut-o pe scriitoarea canadiană Justine Wilson în anii petrecuți la Queen’s University, iar cei doi s-au căsătorit în 2000. Primul lor copil, Nevada Alexander, a murit la vârsta de zece săptămâni. Ulterior, cuplul a avut încă cinci copii, dar căsătoria s-a încheiat prin divorț în 2008.
În 2010, Musk s-a căsătorit cu actrița britanică Talulah Riley. Relația lor a trecut prin două căsătorii și două divorțuri: prima despărțire a avut loc în 2012, cei doi s-au recăsătorit în 2013, iar al doilea divorț a fost finalizat în 2016.
Câțiva ani mai târziu, Musk a început o relație cu artista canadiană Grimes. Cei doi au devenit părinți, fără să se căsătorească, iar relația lor a atras frecvent atenția presei. Musk are, de asemenea, copii cu Shivon Zilis, directoare la Neuralink. În martie 2025, informațiile făcute publice indicau că Musk are 14 copii, dintre care unul, Nevada Alexander, a murit în copilărie.
Dincolo de companiile pe care le conduce, Musk a făcut de-a lungul anilor donații de ordinul miliardelor de dolari, în mare parte prin transferuri de acțiuni Tesla. Principala organizație filantropică asociată numelui său este Musk Foundation, înființată în 2001, care a finanțat proiecte din educație, cercetare științifică, energie și alte domenii.
Una dintre cele mai mari donații cunoscute a avut loc în noiembrie 2021, când Musk a transferat peste cinci milioane de acțiuni Tesla, evaluate atunci la aproximativ 5,7 miliarde de dolari. În 2022 a donat alte acțiuni ale companiei, în valoare de aproape două miliarde de dolari.
La sfârșitul anului 2024 au urmat încă 268.000 de acțiuni Tesla, evaluate la peste 100 de milioane de dolari. Documentul transmis Comisiei americane pentru bursă și valori mobiliare – SEC – nu a precizat numele organizațiilor care au primit acțiunile.